An de an, spiritul sarbatorilor de iarna atinge o coarda sensibila a sufletului fiecaruia dintre noi si ne aduce aminte ca trebuie sa facem fapte bune. Poate pentru a ne spala constiinta. Si bagam mana in buzunar, ne prefacem ca scormonim prin sacul Mosului pentru a oferi cateva daruri celor vitregiti de soarta, unor batrani singuri sau unor copii ai nimanui. Ne induiosam, ne mobilizam, alergam in stanga si-n dreapta, patrunsi de febra evenimentului care a marcat intreaga omenire, Nasterea Pruncului din Bethleem. Suntem multi cei care deschidem usi acolo unde intreg anul habar nu avem ce se mai petrece, de care ne amintim din Pasti in Craciun.
Le ducem mai mult simbolic, un suc, o portocala, o caciulita, o pereche de sosete, o jucarioara si le cantam o colinda. Dar asta, mai mult ca sa ne tihneasca de sarbatori, si sa stam linistiti ca ne-am facut o datorie crestineasca. Dar nu mai privim inapoi. Ei ne petrec cu privirea cand plecam, cu o lacrima in ochi. Acasa la noi e altfel, e masa plina, e veselie, si uitam de ei. In schimb, la ei e mereu la fel. Stau invaluiti in tristetea, gandurile si amintirile lor, sub povara si apasarea crucii date de Dumnezeu.
La cei necajiti au ajuns acum din firimiturile cazute de pe masa bogatului. E bine ca ne-am adus aminte de ei, dar e pacat ca o facem doar acum, si numai pe fuga. Ei sunt mereu acolo, usa lor este tot timpul deschisa. Din lumea noastra insa noi ii vedem doar cand si cand. Doar cand consideram ca asa trebuie, pentru ca asa fac altii. Ori cand vrem sa ne spalam pacatele.
Evident ca gestul frumos al crestinului care deschide usa cu un dar la casa celui aflat in suferinta, chiar daca este sporadic, este laudabil. Dureros insa este mai ales faptul ca prea tare se bate toba cand dam, de doua ori pe an, aceste firimituri. Ne straduim sa afle intreaga lume ca am fost cu sacul cu daruri pe la caminele de batrani si la casele de copii. Ne intrecem, care mai de care, sa trambitam si sa ne popularizam gestul, care in fapt, ar trebui sa ramana stiut doar de sufletul nostru, cum bine ne indeamna nu doar invatatura crestina, ci si bunul simt. Altminteri, gesturile noastre vor fi facute din falsitate, numai de ochii si pentru gura lumii.

Post Views: 65