Partitura, sau mai bine zis refrenul inganat spasmodic si delirant de guvernanti, de premier si de presedintele tarii „Nu sunt bani, nu sunt bani, nu sunt bani! Nu putem sa platim subventiile, nu putem sa va ajutam acum, poate la anu… s-a transformat intr-un slagar national Cel mai mult le place hitul asta celor pe care intr-un fel sau altul, i-am ales, i-am propulsat in administratia centrala. Mai, mai ca-mi vine sa cred ca am dat de fundul sacului, ca visteria tarii s-a golit, ca ne-a secatuit de resurse criza, ca… Daca n-ar veni sa-mi spuna una ca asta un imbuibat de pe la nu stiu ce minister, care taman si-a schimbat masina, si nu cu cine stie ce vechitura, ci cu un bolid de o suta de mii de euro. Si asta, cu tupeul lui flegmatic mai face si gat pe la televizor. Ca uite, a fost dezmat in tara, la cheltuieli, la salarii, la pensii – pana acum, cand au ajuns ei in fotoliile ministeriale, caci, nu-i asa, blestemul grelei mosteniri de la guverna-rile trecute ne bantuie ca niste fantome zilele si noptile. Dar ei sunt curati ca lacrima de fata mare si de aceea a intarcat balaia! Astora, Doamne iarta-ma, sa le dai dupa inima lor, dupa ifosele lor din substanta cenusie, dupa vorbele care le ies pe gura. Nu de alta, dar sa vada si ei cum e… Dar da-le Doamne astazi! Speran-ta ca vor plati pentru cele facute la „judecata suprema” nu ne incalzeste. Nu de alta, dar n-am auzit de vreun pedepsit pe acolo. Si atunci sperantele noastre cad in desertaciune.

Post Views: 68