Curaj, Adriane!

Rezultatele Simulării examenului de bacalaureat 2016 au fost mai mult decât dezamăgitoare. Pentru dascăli, pentru părinţi pentru elevi. Şi nu-i de mirare. Cu un nou prim-ministru, cu un ministru al educaţiei care nu a împlinit încă trei luni pe scaunul ministerial, sistemul nostru de învăţământ se clatină azi. De fapt, el se clatină de vreo 26 de ani. Peste el persistă izul unui an electoral de pomină. Şi ministrul Educaţiei Naţionale şi a Cercetării Ştiinţifice, Adrian Curaj, chiar trehnocrat fiind, nu poate sta indiferent. Doamne feri, nu vrem să-l acuzăm de vreo simpatie politică, dar dacă te-ai rătăcit prin junglă e foarte posibil să te sfâşie animalele sălbatice. Deocamdată, este singurul ministru al Educaţiei din cei 20 care s-au perindat prin cele 14 guverne care nu a vorbit încă de o nouă Lege a învăţământului sau măcar de o mini reformă în învăţământ. Asta poate şi pentru faptul că atâta timp cât va sta la Ministerul Educaţiei trebuie să se lupte cu un sistem sugrumat stop_coloana de experimentele eşuate, cu încercările reformatoare contradictorii înfăptuite de înaintaşii săi în ultimul sfert de veac. A devenit deja limbaj de celuloză la români “greaua moştenire”, dar Adrian Curaj chiar trebuie să se lupte cu moştenirea lăsată de antecesori. Să se lupte cu un sistem educaţional făcut ferfeniţă, stăpânit de confuzie şi nesiguranţă. Şi poate atunci procentul de promovabilitate la examenul de bacalaureat ar putea fi 90 la sută, nu 36 la sută cât este în prezent. Curaj, Adriane!