Reprezentantii institutiilor abilitate in a combate specula in agricultura, sustin ca nu prea exista speculanti, intermediari, samsari sau cum se mai numesc. Desi unii refuza sa vada acest fenomen, semnele acestuia sunt mai mult decat evidente si tragi-comice. De exemplu, cel putin pe hartie, mai toti speculantii detin certificat de producator, altfel nu ar avea ce cauta in piete. Dar cum se poate sa se ajunga in situatia in care ce se produce si ce se vinde, cantitatile si soiurile, sa nu se potriveasca?! De aceea avem piata de sapte zile din sapte, pentru ca certificatul de producator ascunde o minciuna. Nu avem de-a face cu un fermier, ci cu un vanzator. Produce 50 de kilograme de rosii, dar vinde 100. Controleaza cineva ca vinde mai mult decat produce? Nu. Pai, cum s-ar putea face asta? Cu casa de marcat. Paradoxal, dar casa de marcat ar face curatenie, daca ar fi o actiune intreprinsa voluntar de taranii adevarati din piata si impusa da autoritatea locala, in cazul de fata este vorba de Consiliul Local. Cum sa eliminam comerciantii, intermediarii, fara sa le luam dreptul de a fi samsari. Asadar, cei care sustin ca nu exista samsari sa iasa la verificarea caselor de marcat si a certificatelor de producator. Poate mai verifica, intre timp, si din punct de vedere metrologic cantarele. Ca prea se fura!