Cultura bugetului si bugetul culturii
In general, echilibrul este cuvantul de ordine cand se pune problema banilor comuni. Se da si ici, se da si colo, In proportii care sa tina dreapta balanta. Sa nu se supere nimeni, pentru ca banii adunati sunt produsul eforturilor tuturor, mai mic sau mai mare, dintr-un angrenaj care are zeci si sute de componente. Vorbim acum despre bani pentru ca in pragul campaniei electorale pentru parlamentare partidele se plang ca nu le ajung fondurile alocate din bugetul de stat. Adica de la tine si de la mine. Alocate pentru ca cei „unsi” de partid pe locurile eligibile sa dramuiasca tara intru binele si folosul celor ce i-au ales. Daca tot ne-am oprit la generalitati, trebuie spus ca o caracteristica a tuturor hotararilor guvernarii este sa taie de acolo unde nu exista prea multe voci sa se opuna gestului. Indiferent de guvernare, cand nevoile duc cutitul aproape de os, se taie in genere din bugetele culturii. Urmeaza in ordine cercetarea, invatamantul, toate la un loc tot cultura, nu? Si exemplele ar putea continua. stop_coloana Tot ca un fir rosu si tot pentru buna functionare a balantei sociale cresc bugetele Apararii si a Internelor. Intotdeauna pentru bugetarea culturii se da cu taraita, iar cand se discuta, marinimia umbla in cizme stralucitoare. Dar face bine la ten cand auzi ca intr-un colt sau altul al tarii, cu toate crizele si bugetele secatuite, mai sunt administratii locale, oameni cu aplecari politice care gandesc altfel. Si sprijina asa cum trebuie cultura.
