Unul dintre cliseele electorale servite adesea de politicienii romani se refera la potentialul cultural extraordinar al acestei tari. Si toate partidele promit in campanii ca vor lupta pentru a promova si valorifica la maximum zestrea culturala a Romaniei. Daca prima afirmatie este oarecum adevarata, Romania avand cu ce se lauda din punct de vedere cultural, cand vine vorba de promovare si masuri concrete pentru a pune in valoare ce ne-au lasat altii mostenire, politicienii dau din colt in colt sau devin amnezici si uita ce au promis „boborului” in campanii iar „Cultura” ramane o vesnica Cenusereasa a tranzitiei, uitata si neglijata.
Ba, uneori, in mintile unor lideri de partide pana si acest domeniu ar trebui sa primeasca culoare politica. Si nu conteaza cine se ocupa de destinele culturii, ci initialele inscrise pe carnetul de partid. Astfel, lautarii, securistii sau siderurgistii se bat in recomandari (ca in proiecte de management nu prea stiu) pentru a primi functii de conducere in institutiile ce tin de Ministerul Culturii. Numirea si selectia se face pe criterii politice fara a conta studiile sau performatele in domeniu (in cazul in care „catindatii” au mai avut treaba cu cultura). Oricum, majoritatea considera ca s-ar descurca in aceste pozitii pentru ca noi, romanii suntem priceputi la orice. Pai daca am avut un electronist la Ministerul Agriculturii (in vremea CDR-ului) de ce nu am avea si sefi de directii de cultura cu studii de inginerie? Sau poate si un securist care sa se ocupe de destinele cladirilor de patrimoniu din Bucuresti. Si Ceausescu avea doar patru clase si se pricepea de minune la cultura. Drept e ca se pricepea la demolat, in primul rand, dar ceea ce faceti voi, stimati politicieni, se aseamana tot cu o demolare „ab initio” a intregului sistem de administrare a culturii.
Stim ca va doare fix in cot de cultura, stimati politicieni (ati demonstrat cu prisosinta lucrul asta in ultimele doua decenii), dar lasati-i macar pe cei care mai au habar de acest domeniu sa-si faca treaba si gasiti-le slugilor de pe langa partide alte posturi. Altfel riscam ca peste cativa ani sa vorbim la trecut si despre actualele monumente, care inca se mai incapataneaza sa ramana in picioare nu, „datorita”, ci poate chiar in ciuda dumneavoastra.