Saptamana trecuta am avut nefericita ocazie sa conduc pe ultimul drum un prieten apropiat. Atunci am avut si neplacutul prilej sa vad ca, inclusiv in timpul unei ceremonii de inmormantare, portile si bariera din cimitirul Ortodox raman ferecate si de netrecut. Culmea indignarii a aparut cand sotia defunctului, bine trecuta de prima tinerete, slabita dupa atata plans si durere, nu a putut sa parcurga drumul greu si lung pana la groapa sotului ei, sa incheie cu demnitatea cuvenita ceremonialul de inmormantare. Biata femeie a fost mai mult trasa si dusa pe sus pana la groapa din varful dealului, deoarece in incinta parcarii de la capela nu s-a permis nici unei masini sa intre. Ma intreb daca aceasta atitudine va fi aplicata si cand vreo ruda apropiata a unui edil local va avea aceeasi soarta. Aroganta celor care cu inversunarea tin portile cimitirului inchise mi se pare revoltator de discriminatorie. Inseamna ca numai oamenii sanatosi si tineri au dreptul sa puna o lumanare sau o floare la capataiul celor dragi plecati intr-o lume mai dreapta. Cei batrani, bolnavi sau handicapati sa stea acasa si sa blesteme in gand. Aceasta gluma se ingroasa pe zi ce trece si speram ca vreun organ competent sa sesizeze caci aici exista o discriminare… si nu numai atat. Persoane pe care le cunosc imi spun insa ca portile se pot deschide la orice ora daca se plateste o „taxa” sau plocoane sub forma de „tuica” persoanelor care detin puterea sa le deschida. Atunci de ce nu ar fi mai bine sa se fixeze o taxa oficiala de intrare ca si cei nevoiti sa poata avea acces cu masina sau alt mijloc de locomotie in cimitir pana in apropierea locului unde cei dragi sunt ingropati. Speram ca cei in drept vor lua masuri si decizii urgente pentru solutionarea acestei situatii nemaiintalnite in alte parti. Asa ca un fapt divers m-am intrebat de ce portile cimitirului Reformat din Zalau sunt deschise.

Post Views: 59