Pana la bacalaureat mai este aproape o saptamana, dar perspectiva unor eventuale fraudari ale acestui examen a inceput deja sa agite spiritele, ajungandu-se la amenintari cu dosare penale pentru dascalii care s-ar incumeta sa favorizeze anumiti candidati. Amenintarile nu-i vizeaza doar pe cei care permit aflarea in avans a subiectelor ori pe supraveghetorii permisivi, ci si pe evaluatorii care au probleme cu obiectivitatea, orice diferenta mai mare de un punct si jumatate intre nota initiala si cea rezultata dupa recorectarea impusa de o eventuala contestatie urmand sa intre sub incidenta cercetarii penale. In toata aceasta agitatie… preventiva, se pierde, insa, din vedere, cel mai important lucru, si anume ca atata timp cat miza notelor de la bacalaureat este atat de mare, intotdeauna va exista tentatia… imbunatatirii fortate a rezultatelor. Prin orice mijloace.
Si atunci, cui ii foloseste acest bacalaureat? Absolventilor, in nici un caz, pentru ca se creeaza ierarhii nerealiste, in fruntea carora se afla nu neaparat cei mai buni dintre ei, ci cei care se stiu… descurca mai bine. Sistemului de invatamant nici atat, pentru ca in afara de banii castigati de cadrele didactice implicate in examen, bacalaureatul nu poate fi util nici macar ca oglinda obiectiva a nivelului absolventilor, cu atat mai putin a nivelului unitatii de invatamant absolvite.
Solutia ideala nu ar fi neaparat renuntarea totala la bacalaureat, ci reintroducerea temutelor, dar „sanatoaselor” examene de admitere in facultate, care, anuland importanta notelor de la bac, ar crea premisele unei evaluari corecte a candidatilor, fara presiunea data de necesitatea obtinerii, musai, a unor note care sa le asigure acestora intrarea la facultate. Examenele de admitere ar putea fi si salvarea invatamantului universitar, aflat calitativ in cadere libera, o selectare a candidatilor pe criterii realiste, prin probe de specialitate, fiind cu siguranta gura de oxigen de care acest sistem are nevoie.