Ziua bună, dragi cititori!

Tatăl îl privea pe copilul său care încerca să mute un vas cu flori foarte greu. Micuțul se sforța, gâfâia, bombănea, dar nu reușea să mute vasul nici măcar un milimentru.

  • Ai folosit chiar toate puterile tale? l-a întrebat tatăl.
  • Da, a răspuns copilul.
  • Ba nu, a replicat tatăl, pentru că nu mi-ai cerut să te ajut.

Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi varga Ta mă mângâie. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu. Mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile”. (Psalmul 22)

Dragilor, fiecare ființă umană se confruntă zilnic cu provocări. De multe ori ne putem simți incapabili și fără sperantă, dar putem căuta ajutor de la cel care este pe deplin în control și perfect capabil să ne ajute în timpul nostru de necesitate.

Totul începe de la conștientizarea faptului că suntem victimele propriei dezordini interioare, iar această conștientizare este posibilă, în general, atunci când ne aflăm într-un faliment existențial. Noi ne revoltăm înaintea suferințelor, dar, din păcate, omul are nevoie de crize majore pentru a-și schimba viața, așa că, de obicei, greutățile sunt binecuvântări deghizate.

După conștientizarea propriului fiasco, avem de ales: alegem speranța, care este firul de aur ce duce la Dumnezeu, sau alegem depresia, care este începutul unui labirint obscur și periculos.

Dacă alegem speranța, avem nevoie să ne punem pe un drum al restaurării interioare și să rămânem fideli și coerenți cu hotărârea luată. Experimentarea acestui drum, în mod constant, va duce la gustul sublim al armoniei interioare și al vieții adevărate.

Va îndemn să cereți cu toate puterile ajutorul, în mediul potrivit, la persoanele potrivite și să nu cădeți pradă vânzătorilor de iluzii care împânzesc piața on-line și off-line. Am mai spus și mă repet…să nu aruncăm la gunoi cu atâta superficialitate concluziile de o viață ale predecesorilor noștri, purtători ai valorilor autentice. Să nu trecem cu vederea amnezic sau indiferent martiriile celor care au fost cu adevărat super eroi ai lumii.

Vă invit să reflectăm împreună!