Crăciunul tradițional sălăjean și tăiatul porcului

Așa cum ne spune și etnologul sălăjean dr. Camelia Burghele, tradiția sacrificării porcului de Crăciun a fost transmisă din generație în generație, fiind considerat un obicei creștin care, după anumite surse, a apărut încă din secolul al II-lea.
În satele sălăjene ritual de sacrificare a porcilor începea în zilelele din Postul Crăciunului, pentru ca femeile să poată pregăti praznicul sărbătorii Nașterii Domnului. Bărbații erau res-ponsabili cu tăiatul porcului. Un număr restrâns de bărbați care se pricepeau în treburile gospodărești se ocupau de sacrificatul animalelor în tot satul. În Valcău de Jos, unde mai demult se ocupa de tăiatul porcilor Găvrila Jerului, avem de la acesta relatarea amănunțită a obiceiului. “Prima dată se înjunghia porcul către ușa cotețului, iar mai apoi se pârjolea cu paie uscate până ce pielea era bine arsă. După aceea, porcul se freca cu cenușa ce rămânea din paiele arse ca să dea gust bun șoricului. Apoi se tăia porcul pe lung, iar din mațele ălea subțiri ce se spălau pe nuiele se făcea cârnațul. Mațăle groase se spălau la vale și se freacau cu pănuși de mălai până albesc. Apoi se iau șuncile și sclănina groasă ce se pune la fum”, povestește Găvrila Jerului.
Seara, după tăierea porcului, se făcea cina porcului, cu jumări, cu sare și pită, cu varză murată și cu carne și smântână. stop_coloana Pe vremuri se chema și preotul satului, pentru a sfinți bucatele. Săracii satului se adunau pe lângă casele unde se tăia porcul pentru a primi de ale gurii. Se zicea că trebuie dată săracilor o masă caldă când se făcea pomana porcului pentru ca familia să aibă noroc.
În preajma Crăciunului, femeile erau ocupate cu pregătirea casei de sărbătoare și cu prepararea mâncărurilor. Făceau curat și pregăteau colaci și covrigi pentru copii, iar pentru cei mai mari pregăteau colacul feciorilor, frumos împletit cu multe rânduri de aluat. Coptul în ajunul Crăciunului era unul dintre prilejurile pentru întâlnirea mai multor vecine la un singur cuptor. Se cocea foarte mult în postul Crăciunului, iar după sărbătoarea Nașterii Domnului nu se mai cocea în cuptor până după Bobotează.
Casele se pregăteau în mod special de Crăciun, se puneau ștergare făcute la război pe pereți, după icoane sau blide. Se scoteau țolurile de lână și fețele de pernă de sărbătoare, ne-a dezvăluit Camelia Burghele din Crăciunul sălăjean de mai demult.