Mosul nostru este bun. Dar pe langa bunatate ar mai merita o incoronare. Si anume cel mai voluntar om de pe Pamant. Caci, nu-i asa? el, mosul – „eschimosul” se ocupa din proprie initiativa in „demersul” sau de a aduce bucurii tuturor copiilor din lume. Ce-i drept, acelora care il asteapta si cred in el. Doar spirit de voluntariat poate fi numita pornirea lui Mos Craciun de a aduce daruri si surprize tuturor acelora ce au suflet de copil.
Cateodata ma framanta o intrebare: generozitatea are neaparat nevoie de egida vreunei sarbatori anume pentru a se manifesta ca atare? Trebuie neaparat sa bata Ajunul Craciunului la usa ca sa reusim sa miluim pe cate un sarman. Eu sunt de parere ca nu. Urmand pilda lui Mos Craciun, poate ca n-ar trebui sa ne bantuie atat de mult ambitiile de marire si excesiva prosperitate. Parvenirea sociala a unora dintre semenii nostri n-ar trebui escaladata pana la paroxism. Iar medicii romani – tot ca exemplu care imi vine acum in minte – plecati prin strainataturi pentru agoniseala, n-ar putea fi putin mai voluntari si sa-i intruchipeze pe „mosii” cei vindecatori pentru copii si semenii propriului popor? Poate ca da. Colindul cel bun e de la roman la roman si nu cel al „colindatului” hai-hui prin lumea larga. Romanul e statornic in vatra. Craciunului ii sta bine acasa. Sarbatori fericite!