Se intampla in comuna Letca, unde copiii din satele Cozla si Soimuseni ajung mai rar la scoala pentru ca microbuzul care ar trebui sa-i duca se… poticneste pe drum.
20 de copii din doua sate ale comunei Letca – Soimuseni si Cozla – n-au fost ieri la scoala din cauza ca microbuzul care ar fi trebuit sa-i duca de acasa la scoala din centrul de comuna (unde invata) nu a venit sa-i ia. Asta dupa ce, cu o zi in urma, microbuzul in cauza i-a dus la scoala, dar nu i-a mai adus inapoi, copiii, unii din ciclul primar, trebuind sa parcurga pe jos, prin vantul si zapada de alaltaieri, distanta de aproximativ 11 kilometri dintre scoala si casa. Astfel de situatii sunt, din pacate, aproape o constanta in viata copiilor de scoala din cele doua sate, in special in perioada de iarna cand drumul dintre Letca si Cozla este destul de greu de parcurs cu masina. Cu toate ca admit ca drumul respectiv nu este tocmai o autostrada de mare viteza, parintii acestor copii dau vina pentru probemele cu transportul pe soferi care, sustin ei, „nici macar nu incearca sa urce in sat dupa copii, tinand-o pe a lor ca nu pot urca. Interesant este ca masina care aduce paine, un microbuz asema-nator cu cel al scolii, urca in fiecare dimineata”, ne-a declarat o mamica, suparata ca situatia aceasta persista de luni de zile, fara ca cineva sa incerce sa o rezolve. Am incercat, si noi, sa obtinem de la reprezentantii primariei o promisiune ca se va cauta o solutie, insa raspunsul a fost destul de descum-panitor: drumul e de vina… OK, dar atunci cine e de vina pentru drum, fie pentru ca e stricat, fie pentru ca nu e curatat de zapada? Nu cumva tocmai primaria?
IOAN ABRUDAN: „SA FACA SI COPIII UN EFORT!”
Nici Inspectoratul Scolar nu prea pare sa aiba solutii la problema copiilor din Cozla si Soimuseni. Potrivit inspectorului scolar general Ioan Abrudan, traseul Letca – Cozla este printre cele mai grele din judet, asa ca problema de acolo s-ar datora „limitelor tehnice ale microbuzului, care nu poate face fata la conditiile de drum”, nicidecum unei „rele intentii din partea soferilor”. Prin urmare, singura rezolvare pe care o intrevede seful invatamantului salajean este ca „elevii mai marisori sa faca un efort si sa vina pe jos pana la locul de unde ii poate prelua microbuzul (n.r.: la aproximativ trei kilometri de centrul satului Cozla)”, iar pentru copiii din clasele I-IV si pentru cei de la gradinita sa se incadreze un invatator si o educatoare in sat.