Intors din concediu, buimacit de atata caldura, de Facebook, de atatea drumuri proaste, de plaje impistruiate cu nuduri, de emisiuni tv fara nici o noima, l-am luat mai alaltaseara la citit pe ‘nea Iancu, cu ale sale „Momente si schite” Si, Doamne, m-am minunat cate asemanari am gasit intre societatea romaneasca de acum mai bine de o suta de ani si cea prin care misunam in anul de gratie 2013. „Statul nu vrea sa se gandeasca, constata ‘nea Iancu! Nu este nici o incurajare, ba putem zice ca este chiar o persecutiune, fie ca se discuta despre che-stiunea agrara, teatru si literatura sau chestiunea alaptarii, dar cand vine vorba de initiativa privata, acesta este un <>„.”E o tara (despre plaiul mioritic este vorba n.a) unde ratiunea de stat se constituie dupa bunul plac al unor reactionari fiefati, iar adversarii, oricare ar fi ei au fantezia nesecata si…bogat arsenal de calomnii, intrucat sic volo, sic jubeo (asta vreau, asta poruncesc )domneste ca maxima de inalta politica”. Nepotismul este o buba invederata a societatii noastre, o cangrena a statului nostru, un dar funest pe care ni l-a lasat epoca neagra si infama memorie a fanariotilor”. „Invatamant, societate civila…fara instructiune si educatiune, un popor doara e invins astazi in lupta pentru existenta. Si cine-i invins, acela da-l dracului”. „Intelectualii! Iata un soi pretios de cetateni, de lipsa caruia patria noastra nu se poate plange. Slava Domnului, avem destui”. Asa e ‘nea Iancu, am avut destui si a mai ramas doar o bruma din ei. Pentru ca dumneata si cu Machiavelli le-ai bagat in cap ca „Patria ubi bene”. In rest, nimic nou sub soare.