Ziua bună, dragi cititori!

Cât de mult am pierdut noi noțiunea timpului lung? Cât ”fură” societatea de consum de astăzi din timpul pe care noi ar trebui să-l ”rafinăm” mai temeinic?

Heidegger constată retoric în lucrarea sa de cercetare asupra timpului: Nu există ore care trec ca o clipă? Nu există clipe care trec ca o eternitate? Timpul modern și-a pierdut această esență, această clipă eternă. Cunsumerismul a schimbat percepția asupra timpului. Ce s-a ales de timpul ”trăit”, timpul propriu, fără o continuă viteză de mistuire?

Ne comportăm adesea doar în calitate de consumatori. Peste tot abundență, reduceri, black friday. Exces de reclame. Sufocare vizuală. Obezitate publicitară. Toate acestea sunt duse până la paroxism, atingând cotele maxime, devenind scopuri în sine și nu mijloace. Nu este vorba de a ne opune îmbunătățirii condițiilor de viață, dar astăzi valorile s-au inversat. Comerțul a devenit singura normă valabilă pentru mulți iar publicitatea întreține această monopolizare iluzorie.

Trăim o incapacitate de a ”gusta” liniștea, de a experimenta timpul autentic fără a consuma imagini, zgomot, achiziții. Am devenit prizonieri ai rumorilor și ai secvențelor. Societatea de consum încurajează să se producă tot mai mult, să se acumuleze, și-l pune pe om în fața unei abundențe inimaginabile. În multe familii, copiii, îndeletnicindu-se să ”consume” această abundență care se derulează înaintea lor, dezvoltă nenumărate capricii și cresc cu exigențe materiale care le atrofiază caracterul și sufletul.

Ne căutăm împlinirea spirituală și satisfacerea propriului ego în consum. Vrem ca lucrurile să fie consumate, descoperite, epuizate, înlocuite, cât mai rapid. Religia imediatului. Dacă nu ști ce să faci cu timpul și resursele tale poți fi imediat hipnotizat. Ne-am obișnuit cu un consum continuu de imagini, de reclame, de produse, de show-uri. Liturghia a devenit un show, celelalte ritualuri creștinești nu se mai trăiesc în profunzime, scopul pentru mulți dintre noi a devenit consumul imediat. Viața de rugăciune care este menită să oțelească sufletul este contaminată de spiritul de spectacol și de căutarea senzaționalului.

În urma ascensiunii consumeriste din SUA, psihologa Madeline Levine critica aspru cultul consumului spunând că acesta a făcut o trecere de la valorile comunității, spiritualității și integrității la competiție, materialism și deconectare.

Tot în SUA, prima țară profund industrializată, consumerismul a făcut trecerea de la principiul ”un om, o voce”, la ”un dolar, o voce”. Time is money!

În lucrarea Podul de pe marginea lumii, ecologistul american James Gustave Speth critica industria de consum spunând că sistemul economic nu funcționează atunci când vine vorba de protejarea resurselor de mediu, iar sistemul politic nu funcționează atunci când vine vorba de corectarea sistemului economic.

Ne aflam într-un cerc vicios. Progres continuu. Industrializare fără limite. Care este prețul acestor excese? Nu este oare unul prea mare?

Productivitatea excesivă duce la catastrofe umane și culturale. Societățile consumeriste alterează grav mediul înconjurător și contribuie la încălzirea globală. Experții din domeniul climei trag grave semnale de alarmă.

Emisiile de gaze cu efect de seră, energiile fosile, defrișările de păduri, excesul producției de tehno-materiale (aluminiu, beton), cantitatea exagerată de mase plastice, excesul de benzină cu plumb, îngrășămintele sintetice, agricultura agresivă, arderea de combustibili fosili, rata îngrijorătoare de extincție a anumitor specii de animale, distrugerea habitatului, modificările genetice, și lista poate continua…toate acestea duc la epuizarea resurselor naturii și la autodistrugere. Omul a devenit factorul geologic cel mai agresiv și destoinic să-și urmeze țelul până la propria nimicire.

Și totuși, în fața abundenței și a facilității de tot felul, nu putem constata în paralel o creștere a fericirii, a vieții sufletești, dimpotrivă. Obsesia pentru consum a ajuns să ne îndepărteze de ceea ce suntem cu adevarat și să ne facă să uităm de mediul înconjurător, de natura care moare și implicit de Dumnezeu.

Dragi cititori, consumerismul a devenit noul turn Babel al epocii moderne.

Consumul veritabil ar trebui să ne ajute să avem o mai mare calitate morală și spirituală a vieții.

Se apropie Crăciunul. Este un bun prilej de a ne ”dezbrăca” de ”surplusurile” lăuntrice și de a fortifica relația cu Dumnezeu. Omul fără Dumnezeu devine prizonier ”luminilor” lumii și-și umple ”golurile” sufletești cu ”divertisment” sau ”shopping”. O raportare sănătoasă și solidă față de Creator, împământenește o astfel de raportare și asupra naturii și asupra mediului înconjurător.

O viață mai simplă, mai cumpătată, însusirea de a fi cu toții mai responsabili, ar mai încetini din ”progresul” ineluctabil al naturii. O viață mai simplă ar putea face mai mult loc lucrurilor cu adevărat esențiale și lui Dumnezeu. În tumultul consumerismului vocea Lui nu se mai aude, prezența Sa nu își mai poate face loc, totul e ”plin”.

Vă invit la o reflecție! Toate cele bune!

Post Views: 133