Ziua bună, dragi cititori!
În centrul pădurii, trăia cu mult timp în urmă o extravagantă familie de plante carnivore care, odată cu trecerea timpului, a ajuns să-și dea seama despre ciudățenia obiceiurilor lor, mai ales din cauza neîncetatelor murmurări pe care bunul Zefir le aducea din toate părțile orașului.
Sensibile la critici, încet, încet, plantele au început să simtă repulsie față de carne, până când au ajuns momentul în care au respins-o și au refuzat să o mai mănânce, scârbite în așa măsură încât le era silă numai să o vadă.
Atunci s-au hotărât să devină vegetariene.
Începând din acea zi, se mănâncă numai unele pe altele și trăiesc liniștite, deoarece toți cei din jur vorbesc numai de exemplaritatea lor. (Brunno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet)
Dragilor, asemenea se întâmplă astăzi în lume și în multe familii. Exteriorul este vătuit cu un ambalaj frumos și atractiv, pe când interiorul este lipsit de conținut, o iluzie. Familiile se fragmentează într-o serie de combinații artificiale și eterogene care nu fac decât să ”consume” adevăratele sisteme de valori. Soluțiile societății înnăbușesc și ceea ce a mai rămas din conștiința bună și încearcă din răsputeri să acopere vidul existențial pe care îl trăiește omul care s-a îndepărtat de Dumnezeu. Căderea în nebunie și haos începe cu decăderea valorilor familiei, familia fiind nucleul și tezaurul întregii omeniri.
Vă invit la o reflecție!