Conferință de excepție la Satu Mare: ”Despre copii și părinți – Infinitele erori”

Dragi cititori, luni, 17 martie, Instituția Prefectului Satu Mare a găzduit un eveniment special, dedicat relației dintre părinți și copii.

Scriitorul Cornel Constantin Ciomâzgă, pe care l-am cunoscut în luna noiembrie a anului trecut în Cehu Silvaniei, la o altă conferință pe teme cultural-religioase, a susțitut la Satu Mare prelegerea ”Despre copii și părinți-Infinitele erori”, reușind, și de această dată, să-mi lase în inimă un profund sentiment de emoție, dar și o stare de înnoit angajament în ceea ce privește vocația de părinte.

Amintesc că distinsul scriitor a fost redactor-șef la săptămânalul ”Tinerimea”, la ”Fun-Radio”, director general la radio ”Tinerimea”, președinte al Asociației Jurnaliștilor Europeni și profesor la Facultatea de Jurnalism. Activitatea sa a contribuit major la dezvoltarea jurnalismului și a literaturii postdecembriste, fiind încununată cu multe premii, iar cărțile sale au devenit, în scurt timp, best-seller-uri. Viața sa a fost și continuă să fie o aventură necontenită, atât în spațiul livresc, academic și media, cât și în cel monastic, unde, în tăcerea chiliilor de pe muntele Athos, a primit ispirație în vederea subiectelor abordate în cărți.

Cunoscut pentru unicitatea și elocvența operelor sale, Cornel Constantin Ciomâzgă a adus în fața auditoriului sătmărean descoperiri adunate în decenii de cercetări și observații (toate bazate pe statistici și argumente puternice), așezând în lumina reflectoarelor adevăruri sensibile, adesea nerostite, despre relația părinte-copil, care sunt cauzele eșecului parenting-ului modern, dar și care sunt soluțiile salvatoare.

”Și eu, ca și voi, aștept o societate mai bună, o lume mai bună, dar pentru asta trebuie să facem niște lucruri- autoritățile nu intră în discuție aici- dacă noi am face ceea ce trebuie să facem, și munca autorităților ar fi alta,” a fost discursul de început al cuvântătorului, care și-a exprimat vădit îngrijorarea vizavi de starea actuală a familiilor și a relațiilor dintre părinți și copii.

El a subliniat această realitate concretă: societatea mică este familia, care se oglindește în societatea mare, iar societatea mare este oglinda familiei, de aceea este atât de important și definitoriu cum trăim noi, ca și familii, și, mai ales, cum suntem pregătiți pentru a ne crește copiii și pentru a le transmite sensul autentic și profund al vieții.

”Știm ce să facem înaintea unei astfel de misiuni? Știm să recunoaștem calitățile pe care Dumnezeu le-a pus în copiii noștri? Cum știm, dacă nu-L întrebăm? ”Fără Mine nu puteți face nimic”, spune Mântuitorul Christos. Dacă nu ne raportăm la El, atunci la cine ne raportăm?”, a curs năvalnic șiragul de întrebări pe care conferențiarul le-a adresat publicului captivat și însetat după răspunsuri.

Constantin Cornel Ciomâzgă a clasificat, pe etape de vârstă, momentele existențiale cele mai importante ale copilariei: 0-7 ani, 7-12 ani si 12-18 ani.

În perioada 0-6 luni, mulți dintre părinți consideră că nou-născuții nu pricep mare lucru din ceea ce se întâmplă, dar este foarte greșit, a lămurit cercetătorul. În acest interval de timp, orice informație ajunge la copil și-l afectează: strigătele și înjurăturile tatălui, certurile părinților, videoclipurile gălăgioase pe care le ascultă mama, toate vor lăsa o amprentă puternică asupra copilului, iar, în viitor, când copiii vor manifesta stări nevrotice și exprimări nevrotice, părinții nu vor ști de unde provin. Așadar, ”comportamentul părintelui este determinant pentru existența copilului”, atât comportamnetul vizibil, cât și starea interioară a părintelui. În această perioadă, Botezul copiilor este esențial, pentru că acesta le conferă o lumină și o protecție unică.

Tot în această perioadă, este necesar ca nou-născuții să aibă și momente de singurătate pentru a putea învăța asumarea de sine. Este un timp în care copiii văd ceea ce noi nu vedem și relaționează cu Îngerul Păzitor, singurul care, în momentele critice ale omului, are acces neîngrădit la Dumnezeu. Altminteri, prezența excesivă a mamei va crea, în mod accentuat, nevoia permanentă de cineva în preajmă, iar copiii aceștia vor deveni pe viitor firi plângăcioase, pretențioase, instabile emoțional, nemulțumite mereu de ceea ce au, vor crește cu dependențe și lăcomii greu de înlăturat.

În acest timp are loc Metapercepția. Metapercepția înseamnă perceperea realității dincolo de condițiile ei. Copiii de astăzi, încă din etapa embrionară, se dezvoltă într-un bombardament informațional fără precedent, iar acest mediu îi cuprinde și-i aprinde, dezvoltându-le abilități stranii: la numai câteva luni întrebuințează cu îndemânare diferite gadget-uri, astfel, păpușile, mașinuțele, mai târziu cărțile și relațiile interumane sunt înlocuite cu gadget-uri.

Odată întâmplate aceste neajunsuri și neștiind cum să le gestioneze pe moment, majoritatea părinților vor încerca să le corijeze în adolescență, când acestea își arată colții, dar, neștiind cum să facă reparațiile, vor determina alte erori, năpustindu-se asupra copiilor cu valuri de sancțiuni și reproșuri, cauzând astfel multe fisuri în relaționarea cu ei. Din păcate, această perioadă a adolescenței este și perioada în care se produc cele mai multe divorțuri. Situația mai poate fi salvată și atunci, cu ajutorul unor adevărați cunoscători de suflete, cum sunt duhovnicii, totul este să-și dorească părinții cu adevărat și să ceară ajutorul lui Dumnezeu.

Perioada 6-12 luni este intervalul de timp în care forma cea mai frecventă și evidentă de comunicare este plânsul. Profesorul a exemplificat 7 tipuri de plâns, pe care extrem de puțin părinți le cunosc, și anume: plânsul de bucurie, plânsul de necaz și ciudă, plânsul de durere, plânsul de milă, plânsul de dor, plânsul de pocăință, plânsul revigorării duhovnicești.

Perioada 7-12 ani este intervalul de vârstă la care trebuie să învățăm lecția lui ”Nu”. Esența lecției lui ”Nu” o constituie Tabla Legilor lui Dumnezeu: cele 10 Porunci. Aici este important să se înțeleagă faptul că lecția lui ”Nu”, este de fapt, lecția lui ”Da”. De exemplu: Să nu minți! Ce altceva este această interdicție privind minciuna, dacă nu deschiderea căii spre adevăr. Nu minciunii, Da adevărului! De câte ori în viață am spus ”da”, ”nu”-urilor și ”nu”, ”da”-urilor? a întrebat retoric, profesorul.

Astăzi, multe familii trăiesc la extreme relațiile cu copiii lor: ori sunt sponsori, iar atunci când nu mai pot să fie sponsori, relația scârțâie și devin judecători. Este vârsta la care părinții ar trebui să-și predea copiii, inegociabil, în grija unor îndrumători, adică în mâinile unor duhovnici autentici.

În acest interval de timp, copiii experimentează 3 tipuri mari de competiții: Competiția cu însăși oferta internetului (care e cea mai acerbă, pentru că oferta internetului este interminabilă, într-o schimbare continuă), Competiția în relația cu anturajul (aici copilul sau adolescentul nu poate ține pasul cu toate cele ale anturajului, pentru că, la rândul său, anturajul e consumator de internet, de cele mai multe ori propriu și diferit, astfel, copiii dezvoltă complexe și depresii neidentificate și nerostite), Competiția cu realitatea ( aici se produc rănile și căderile cele mai mari, pentru că individul se trezește într-o realitate care nu seamănă cu ceea ce vede pe internet și, astfel, simte nevoia să evadeze din realitatea concretă…și unde să evadeze? Înapoi la internet, într-un cerc al destrucției perfecte).

Începând cu vârsta de 7 ani, ne explică retorul, trebuie lucrat constant și programatic la capitolul numit opțiune/opțional: copiii trebuie întrebați ce le place, ce îi bucură, ce preferă, iar toate acestea trebuie centrate pe reperele morale lăsate de Dumnezeu.

În intervalul de vârstă, 12-18 ani, este nevoie să li se creeze copiilor/adolescenților permanent posibilitatea de a opta lucid și responsabil, iar alegerile lor să fie făcute în urma unei formări de opinii și a unei înțelegeri profunde, fiind necesar să cunoască esența lucrurilor. Această perioadă este una de mari schimbări fizice, psihosomatice, relaționale și de adaptare în mediul social. Acum copilul trebuie să lucreze intens la descoperirea de sine și la asumarea de sine. Fără adevărata cunoaștere de sine, adolescenții vor crește triști, confuzi, stăpâniți de diferite dependențe si vicii.

În această perioadă copiii trebuie să fie ajutați să se asume pe deplin și să înțeleagă, cu argumentele și motivațiile potrivite, că nu toți sunt băieți, fete, blonzi, bruneți, scunzi sau înalți, ci fiecare după decizia lui Dumnezeu. Noile metode și formule care circulă printre copiii și adolescenții de astăzi, inclusiv cele din noile manuale ivite la orizont, îi împing pe mulți dintre aceștia să nu se mai poată asuma așa cum sunt și ceea ce sunt, ceea ce duce la varii teratopagii (știința care se ocupă de studiul aberațiilor morfologice).

Vârsta de 14 ani este acea secvența existențială când adolescentul își trăieste majoratul duhovnicesc și trebuie să preia de la nașii săi de botez, părinții spirituali, reperele spirituale ale vieții, moment care ar trebui să reprezinte cel mai important eveniment din viața adolescentului.

”Copilul înseamnă, mai întâi de toate, Suflet!”, a exclamat vorbitorul, iar ”sufletul este tainicul nevăzut, care trăiește în fiecare celulă din corp”.”Sufletul este cea mai mare avere nemoștenibilă a omului”, iar ”tinerețea este cel mai mare capital al omului”. Trebuie să avem mare grijă ce investim în tinerețea copiilor, ce fel de idealuri îi ajutăm să cultive, cum îi ajutăm să-și descopere calitățile și să le pună în slujba societății, pentru că, dacă îi vom ajuta să învestească în dăruire, vor găsi aici conținutul esențial al vieții.

Scriitorul, acest monument de pasiune pentru lectură, ne-a îndemnat să-i ajutăm pe copii să descopere bucuria întâlnirii cu cărțile, nu cele virtuale, ci cărțile obiect, singurele care oferă șansa miraculoasă de ”a călători cu mai multe trenuri, în mai multe compartimente, în același timp.”

La vârsta de 18 ani, conchide Constantin Cornel Ciomâzgă, un adolescent, ”pășind în teritoriile tinereții, pentru a nu se rătăci, ar trebui să-și însușească datoriile creștinești față de suflet”, pentru că sufletul este esența ființei, pentru că, de la aceste datorii esențiale pe care le avem față de legea morală lăsată de Dumnezeu, pornește toată reușita în viața tinerilor.

Finalul evenimentului și al acestui brocart de informații a fost încununat cu un montaj video înălțător, în care vocea fermă, dar simțitoare, a unui om care a descoperit certitudinile și sensul profund al vieții s-a împletit cu graiul nerostit al celor prezenți, cerând cu smerenie Cerului ajutor și ghidaj în această misiune solemnă de a fi părinți.

L-am invitat și la noi, la Zalău, în speranța că drumurile sale vor fi destinate într-o zi și-n această direcție. Sunt sigură că experiența de viață și carisma sa ar îmbogăți și ar trezi conștiința multora dintre noi.