Cata aplecare spre frumos, cata imaginatie, cat bun gust a avut si inca mai are acest neam, putem sa ne dam seama chiar si trecand printr-un muzeu satesc. Un muzeu satesc in care o iubitoare si o pastratoare a traditiei populare a adunat de-a lungul anilor tot ce a creat comunitatea in care a vazut lumina zilei. Vorbim aici de Angela Maxim, din Rastoltu Mare, comuna Buciumi, care a „sacrificat” un imobil cu trei incaperi pentru a expune si a arata celor ce vin prin zona ca acestor meleaguri nu li s-a dus degeaba vestea despre indemanarea, priceperea si harnicia oamenilor de acolo.

Dupa trecerea in lumea celor drepti a bunicii dinspre mama, casa de la numarul 61 din Rastoltu Mare era pandita de pustietate. Si asta nu-i convenea nepoatei sale. Cum dupa strabunica Angelei si cele doua bunici a ramas o zestre impresionanta constand in vesminte de epoca, obiecte de uz casnic si din gospodarie si unelte agricole, femeia n-a stat o clipa pe ganduri si a pur-ces la transformarea casei intr-un spatiu muzeistic rural. Nepoata lelii Jurcaneasa ( fiindca asa era cunos-cuta bunica-sa in sat) si-a dat seama ca obiectele pe care le detine nu acopera intreaga arie etnografica a Rastoltului . Asa se face ca a batut din poarta in poarta cautand lucruri de care stramosii s-au folosit, imbracaminte pe care o purtau fie zi de zi, fie la praznicile crestine. Angela marturiseste ca nu a luat nici un obiect pe gratis. O mica atentie, un mic cadou i-a facut fiecarui donator. Si s-au adunat atatea piese de muzeu incat a tixit cele trei incaperi. Atunci s-a hotarat sa inaugureze MUZEUL. Asta era prin 2009.

Muzeul satului din Rastoltu Mare
O lume adunata in trei incaperi
Camasa ciumei
Cel ce trece pragul Muzeului din Rastoltu Mare cu certitudine va fi impresionat de doua costume femeiesti, tesute cu un secol si jumatate in urma. Angela sustine ca le-au purtat strabunicile ei. Alte doua costume au apartinut bunicelor. In cromatica vesmintelor este inclusa, alaturi de rosu, si culoarea verde – influenta a cromaticii austro – ungare. Splendide rochii de mireasa, de acum 70 de ani, sunt dovada ca si atunci oamenii se iubeau si faceau nunti. Un costum barbatesc, alcatuit din itari si suman era expus pe un pat cu strujac din paie. Langa el, camasa ciumei. Legenda ei este infioratoare. Cand se abatea ciuma peste sat, atat printre oameni, cat si printre animale, noua vaduve se strangeau la o casa din sat, la amestecul dintre ziua si noapte. Ele aveau dificila misiune de a toarce, de a tese si de a coase o camasa barbateasca pana la miezul noptii. Cand camasa era gata, un barbat destoinic al satului o lua si o punea intr-un bat. Apoi iesea in ulita, unde il astepta alaiul format din ceilalti barbati ai satului. Dupa miezul noptii urma procesiunea de alungare a ciumei. Barbatul cu camasa ciumei in bat nu avea voie sa intoarca privirea in spate, in timp ce alaiul striga „Sa iasa ciuma din sat!”, indreptandu-se spre spunctul unde se intalneau trei hotare ale satelor Taud, Rastoltu Mare si Buciumi. Acolo era abandonata camasa ciumei. In dimineata urmatoare, se spune ca ciuma disparuse din sat.

Cuibul de pasare, salvator al livezilor
Daca legenda cu camasa ciumei a avut sau nu efect asupra oamenilor si a animalelor din comunitate, e greu de presupus. Stim insa ca un obiect care se gaseste in mu-zeu, si anume cuibul de pasare, a avut un efect mai mult decat bene-fic asupra livezilor din zona. Pe vremea accea nu se stia de insecticide si pesticide. Totusi, pentru a scapa de omizile din livezi, oamenii au gasit solutii. Un anume Silviu Pop din Buciumi avea o livada in care daduse iama insectele. Omul, inventiv, a realizat cuiburi din lemn in asa fel incat sa fie adoptate de pasari. In fiecare pom a asezat un cuib si astfel si-a scapat livada de daunatori.

Obiectele inocentei
Nici copilaria nu-i uitata. Intalnim aici o serie de camasi si ii pentru cei mici, dar si un rotobil din lemn in care mamele isi lasau pruncii cand aveau treaba in gospodarie. Dintr-un colt ne atrage atentia un leagan din lemn, care avea si rolul de patut. Era cam mare pentru un singur copil, asa ca Angela ne lamureste. Leaganul a fost confectionat pentru gemeni. In cazul de fata, este vorba de Todoru si Ionu Tomutii de pe Pusta. De la ei a obtinut Angela leaganul.

Venim de demult si mergem departe
Cum in zona se cultiva canepa, tesutul ei era o indeletnicire de baza a femeilor din sat. Am intalnit in mu-zeul Angelei Maxim toate obiectele necesare prelucrarii canepii, pana cand ajunge panza: melita, furca de mana, furca de picior, raschitoare, depanatoare, urzoi, suveica, spete, bragle etc. Obiectele de luminat, opaitul si lampa cu petrol, vasele de transportat mancarea in camp, ulci-oarele si farfuriile din lut, covetile, cursele de prins soareci sunt inca o dovada ca in satul de obarsie al lui Ionita Scipione Badescu a existat o viata tumultoasa, de cand e lumea lume.

Post Views: 49