Comercianţii de lebeniţă ne mint cu neruşinare
De vreo două săptămâni, Zalăul, dar şi celelalte trei oraşe din judeţ au fost asaltate de vânzătorii de pepeni verzi. Asta nu e rău, veţi spune, numai că una scrie pe tăbliţe, alta este în grămadă. Concret, lebeniţele expuse la vânzare provin din ţara lui Zorba Grecul. Pe tăbliţele din carton de lângă grămezi scrie însă Dăbuleni sau Teleorman, pentru că aceste zone sunt renumite în cultivarea pepenilor verzi de calitate. Dacă l-ai întreba pe un vânzător din ce zonă a Teleormanului provin pepenii, ori în ce judeţ se află Dăbulenii, cu certitudine nu-ţi va putea răspunde. Spun asta pentru că am testat trei vânzători de le-beniţă din Jibou şi nici unul nu mi-a putut răspunde, apoi au “scăldat-o” cum că marfa le-a fost adusă acasă, iar transportatorul i-a informat despre provenienţa mărfii spunând că este din Teleorman. Se vedea de la o poştă că sunt “gogoşi”, pentru că trebuia să e-xiste o factură pe care se specifică preţul de achiziţie şi localitatea de unde provine marfa.
Habar nu ai ce lebeniţă mănânci
Duminică, la vremea amiezii, m-am oprit la una din cele trei grămezi de lebeniţă, situată la capătul străzii Traian, din Jibou, pe un teren viran de lângă calea ferată. Am vrut să cumpăr un pepene verde de 4 – 5 kilograme, aşa cum sunt mulţi dintre pepenii româneşti. O femeie brunetă, brunetă (nu-i zic ţigancă fiindcă mă sancţionează Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, dar nici româncă nu-i pot zice) îmi spune să nici nu mai caut, că tot nu găsesc. L-am ales pe cel mai mic. Cântărea opt kilograme. Acasă, după ce l-am tăiat, am rămas dezamăgit. Avea o coajă groasă de trei degete, miezul era pălit, dovadă că a fost cules înainte de a ajunge la maturitate şi nu s-a copt în vrejul lui, ci undeva pe TIR sau în vreun depozit. Avea un gust searbăd cu tendinţe dulcege. Am întrebat-o pe femeia brunetă de certificatul de producător. Mi-a spus că nu are, fiindcă este SRL şi are ca obiect de activitate şi comercializarea legumelor şi fructelor. Lebeniţele i-au fost aduse cu TIR-ul.stop_coloana De către cine şi de unde n-a vrut să spună, cu toate că avea factura, iar pe factură scria provenienţa mărfii. Pe un carton tip A2 scria “Pepeni de Teleorman, preţ 2 lei kilogramul”. De opt zile a adus lebeniţa şi n-a vândut nici un sfert din stoc.
“Până la toamnă o să stau aici, că n-are lumea bani”, concluzionează femeia brunetă, brunetă.
În Teleorman abia a început recoltatul pepenilor verzi
Ne-am interesat cu cât cumpără transportatorii pepenele verde din Grecia. Ne-a picat în mână o factură care arăta negru pe alb că kilogramul de pepene este achiziţionat din Pireu ori Salonic cu 20 de bani. În pieţele Sălajului se vinde cu 2 lei kilogramul, la Kaufland cu 1,49 de lei (măcar ei specifică provenienţa corect), iar la un aprozar din Brădet cu 1,2 lei kilogramul. Bineînţeles, toată marfa este din import. Pentru a avea mai multă certitudine în cele afirmate am contactat Direcţia pentru Agricultură Te-leorman, din Alexandria. De la celălat capăt al firului ni s-a spus că doar de 3 – 4 zile a început în judeţ recoltatul pepenilor verzi, dar în cantităţi mici. Funcţionarul Direcţiei pentru Agricultură mai spunea că şi piaţa lor este invadată de pepeni din import, şi că producătorii autohtoni abia mai au loc în pieţe.
De la Protecţia Consumatorilor ni s-a spus că la legume şi fructe vânzătorii au obligaţia de a afişa ori-ginea mărfii şi calitatea mărfii. “Desigur, informaţiile false se sancţionează, dar noi nu putem demonstra că marfa este din import. Poate specialiştii de la Direcţia Agricolă să facă un control…”, îmi zice singura angajată care era ieri în unitate.
