Codul Muncii și legea nescrisă

Sindicatul Național BNS propune modificarea Codului Muncii. Legislația muncii din România ține seama de normele internaționale, dar totuși mai există aspecte pur mioritice, precum refuzul muncitorilor de a-și denunța patronii. Numărul sesizărilor și reclamațiilor făcute de salariați împotriva patronilor este foarte mic, ceea ce nu înseamnă că muncitorii sunt mulțumiți, ci doar că refuză să intre în procese, de vreme ce trăiesc la limita subzistenței și n-au resurse pentru a-și angaja avocați. Judecătorii sunt imparțiali, este drept, adesea cu un accent în favoarea salariaților, însă fondul problemei rămîne, adică salariile din România sunt atât de mici încât doar cei care nu au încotro se angajează la patron.După noul Cod, dacă va ajunge la promulgare, va fi echilibrată relația dintre salariați și angajatori și vor fi flexibilizate relațiile între ei. Concret, contractele individuale de muncă nu vor mai putea fi modificate fără ca mai întâi să fie înștiințat salariatul, în scris. stop_coloana Însă măsura aceasta nu flexibilizează, ci pietrifică relațiile de muncă. Nici un salariat nu va accepta decât ca pe o impunere noi condiții contractuale care vizează eficientizarea muncii. Sudorii nu vor agrea un robot de sudură în întreprindere, dacă le afectează posturile și salariile. Durata timpului de lucru nu poate depăși 48 de ore pe săptămînă, ceea ce a fost valabil și pînă acum, dar noul Cod acceptă și faptul că există posturi unde este nevoie de continuitate, deci salariatul va putea munci mai mult de 48 de ore pe săptămînă. Însă, zice noul Cod, orele suplimentare vor fi plătite cu 175 la sută. Să trăim să o vedem și pe asta!