Se spune că „după muncă şi răsplată”. Cheia este să şti ce să munceşti, cu cine să te asociezi şi pe cine să lucrezi. Iţi trebuie doar o poziţie influentă şi nişte relaţii. Cu aceste unelte tragi tare, te imbogă-ţeşti, şi apoi arăţi lumii ce avere ţi-a lăsat mătuşa Tamara. Cel mai bine ne-a demonstrat cum se munceşte la noi in ţară insuşi „ministrul muncii”, Ioan Botiş. Fost ministru, că şi-a dat demisia săptămana trecută. Motivul? A „descoperit” cu stupoare că soţioara lui, consilier la o organizaţie neguvernamentală, are in derulare un proiect european cu finanţare de 2,13 milioane de euro, avizat chiar de un organism aflat in subordinea Ministerului Muncii. Ideea ar fi că fostul ministru Botiş a dat undă verde fiinanţării unei intreprinderi private cu sediul la el acasă, unde lucrează şi nevastă-sa. Asta nu este tot, zilele acestea s-a dat in vileag faptul că şi mama lui era asociată mai veche cu nevastă-sa. Nu ştiu doamne cine le mai poate descurca, tare complicate sunt căile nepotismului şi ale invartelilor de primă mană, numai bani să iasă. Pană la urmă este tot mai clar care este rolul celor care ne conduc, să ajungă in funcţii cat mai mari şi mai sus, ca să vadă mai bine ce-i de furat. Tot mai clar este şi că in ţara asta dacă eşti fiul ploii ai mai puţine şanse decat la loto. Aşa se munceşte la noi, prin pocnit din degete in cazul unora, şi pană la hernii degeaba in cazul altora.