În anul 2023 aproape 23.000 de cupluri au divorțat, numărul lor fiind în ușoară scădere față de anul 2022, potrivit datelor transmise de Institutul Național de Statistică.

Efectele desfacerii căsătoriei nu se răsfrâng automat asupra contractelor de credit, iar persoanele în cauză trebuie să facă demersuri speciale pentru modificarea contractelor în cauză. Divorțul reprezintă un eveniment cu implicații asupra obligațiilor contractuale ale soților, în special în ceea ce privește creditele comune.

În caz de neplată a ratelor, banca se poate îndrepta asupra oricărui codebitor, indiferent dacă s-a desfăcut căsătoria sau nu.

Pentru început, este necesar să se facă o distincție clară între procesul de divorț și cel de partaj al bunurilor. Divorțul, în sens strict juridic, reprezintă doar separarea legală și faptică a soților, fără a afecta în mod automat regimul bunurilor comune. Astfel, se pot întâlni situații în care, deși cuplul a divorțat, bunurile achiziționate în timpul căsătoriei rămân în coproprietate, fiind administrate în aceeași manieră ca înainte de separare. Astfel, partajul bunurilor nu este o consecință automată sau obligatorie a divorțului. Foștii soți au libertatea de a alege dacă doresc să inițieze procedura de partaj sau să rămână coproprietari pentru o perioadă nedeterminată, din diverse considerente (e.g., constrângeri financiare, complexitatea procesului de partaj).

Divorțul, în sine, nu produce efecte juridice asupra exigibilității ratelor de credit. Foștii soți rămân obligați solidar la plata creditului, indiferent de schimbarea statutului lor matrimonial. Această obligație derivă din principiul pacta sunt servanda și din reglementările specifice ale Băncii Naționale a României (BNR).

Conform prevederilor Codului civil, creditul constituie o datorie comună, iar soţii răspund cu bunurile comune pentru datoriile comune.

Astfel, după divorț, soții dispun de mai multe opțiuni în privința gestionării creditului. În primul rând, foștii soți pot opta pentru continuarea plății comune a ratelor, păstrând dreptul de proprietate comună asupra bunurilor ipotecate, responsabilitatea achitării creditului aparținând în continuare amândurora. În acest caz, în eventualitatea neachitării ratelor, banca are dreptul legal de a se îndrepta împotriva oricărui codebitor, indiferent de statutul matrimonial al acestuia.

În al doilea rând, există posibilitatea ca după divorț, soții să efectueze și partajul (prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial) bunurilor, respectiv a datoriilor comune. În această ipoteză, soții pot să decide să rămână coproprietari cu privire la bunul ipotecat, în cadrul partajului stabilindu-se cotele părți ce revin fiecăruia dintre soți, atât din dreptul de proprietate asupra bunului comun, cât și din datoria comună. Însă, conform, reglementărilor BNR, modificarea structurii debitorilor în contractul de credit necesită acordul explicit al instituției financiare, acest acord neputând fi substituit prin hotărârea de divorț sau prin înțelegerea amiabilă a foștilor soți.  

În al treilea rând, în momentul în care foștii soți optează pentru efectuarea partajului,, aceștia pot să decide preluarea creditului de către un singur soț, desigur cu acordul instituției de credit… Totodată este necesar a se întocmi o analiză financiară bazată exclusiv pe veniturile soţului care doreşte să preia întregul credit, în cazul în care se va elimina celălalt soţ din contractul de credit, ca urmare a desfacerii căsătoriei şi a partajării bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. Soțul care urmează să preia creditul trebuie să îndeplinească toate condițiile financiare inițiale de creditare.

În al patrulea  rând, există și posibilitatea introducerii unui codebitor. Cu acordul băncii, se poate aduce un nou codebitor care să înlocuiască fostul soț, cu condiția ca acesta să îndeplinească criteriile de eligibilitate financiară.

Este important de menționat că, ipoteca asupra bunurilor care garantează creditul se menține până la rambursarea integrală a acestuia, indiferent de schimbările survenite în proprietatea bunului ipotecat ca urmare a divorțului sau partajului.

Gestionarea creditelor comune în contextul unui divorț reprezintă un proces complex, care necesită o abordare atentă și informată. Este esențial ca părțile implicate să înțeleagă pe deplin implicațiile juridice și financiare ale diverselor opțiuni disponibile și să coopereze atât între ele, cât și cu instituția financiară pentru a găsi soluția optimă în circumstanțele specifice ale cazului lor.

Sursa legalbadger.org

Post Views: 9