Mă uit in jur şi observ cu nostalgie că obiceiul lecturii unei cărţi a cam dispărut din preocupările noastre. Democraţia şi deschiderea spre Occident ne-au pus in faţă o nemărginită ofertă de petrecere a timpului liber, iar tehnologia ne-a adus internetul, care inlocuieşte cu succes cartea, ca sursă de informare. Chiar şi profesorii de la şcoală nu te mai trimit la sala de lectură pentru un referat sau un proiect, ci iţi lasă calea liberă spre informare. Am avut plăcuta surpriză să aud un elev din clasa I, care abia invăţase literele alfabetului, că lui ii place să citească tot ce vede. „Pasiunea mea e să citesc”, imi mărturiseşte copilul. Dar oare cat va ţine această pasiune a lui şi cu ce se va alege din ea? Puţini sunt acei profesori care mai dau copiilor lista cu lecturi de vacanţă şi le acordă note pe caietul de lecturi. Chiar şi bibliotecile, pentru a nu rămane fără obiectul muncii, sunt preocupate să deschidă centre de internet prin care să asigure comunităţii poarta deschisă spre informaţie, adaptandu-se mereu la cerinţele dezvoltării. Se lucrează in forţă la crearea de biblioteci naţionale online. Cărţile sunt scanate, iar cititorii vor putea accesa pe internet, din faţa calculatorului, orice carte din bibliotecile din Romania. Nu ne vom mira foarte tare dacă vom vedea scriitori care işi vor lansa cartea pe Facebook pentru a fi mai aproape de publicul ţintă. „Google-ul” este o poartă spre un ocean de informaţii, insă este doar un motor anost de căutare in imensa reţea, in care riscăm să navigăm in derută. Nu ai niciodată certitudinea valorii informaţiei. Riscul este uriaş să cazi pradă falsurilor. Aici nu mai cerne nimeni informaţia, nu există indrumători. Nimeni nu mai alege ce se pu-blică. E totul la liber. Părinţii au acum o responsabilitate mai mare. Trebuie să devină capabili să-i pună copilului o busolă in mană.

Post Views: 74