Potrivirea in totul a celor descrise de evanghelisti cu evenimentele istorice cunoscute, cu obiceiurile vremii, cu denumirile geografice, cu pozitia locurilor, cu atmosfera politica a vremii sunt graitoare pentru orice cercetator. Un exemplu:,, In zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se inscrie toata lumea. Aceasta inscriere s-a facut intai pe cand Quirinus ocarmuia SiriaI(Luca 2,1-2). Evanghelistul arata ca evenimentul Nasterii s-a petrecut cu adevarat, ca nu e mit, ca nu e legenda. Precizeaza intai timpul: pe vremea imparatului August, si anume,pe cand se desfasura un recensamant de guvernatorul Siriei, Quirinus, reprezentantul local al imparatului. Ca imparatul August, cu numele complet Octavianus Augustus a existat, nu se indoieste nimeni. Istoria confirma ca a domnit intre anii 27 i.d.Hr- 14 d.Hr. Istoricii stiu si despre Publius Sulpicius Quirinus, care a condus Siria, ca proconsul, in doua randuri, intre anii 10 i.d. Hr.-6/7 d. Hr. Istoricii, printre care romanul Tacit si evreul Iosif Flavius, confirma ca pe timpul lui August s-au efectuat mai multe recensaminte. Uciderea pruncilor la Nasterea Domnului(Matei 2,16) a fost un fapt istoric? Da! Istoricul latin Macrobius spune ca imparatul August s-a suparat foarte cand a auzit ca Irod a poruncit uciderea pruncilor sub doi ani. La fel stau lucrurile si cu restul relatarilor Sfintelor Evanghelii. Istoria laica le confirma. Sa ne mangaiem insa cu cateva declaratii in favorea credibilitatii evangheliilor: „Marea putere a acestor carti si a relatarilor lor a fost incercata si probata. Ele au biruit paganismul, ele au biruit Grecia si Roma si Europa barbara, ele sunt pe cale de a birui lumea si sinceritatea autorilor nu e cu nimic mai prejos decat puterea cartilor. Noi putem pune in discutie pregatirea scolastica si perspicacitatea critica a primilor istorici ai lui Iisus Hristos; dar e imposibil sa contestam buna lor credinta; ea sclipeste din cuvintele lor; ei au crezut ceea ce au spus; ei au pecetluit afirmatiile lor cu sangele lor”(F. Guizot, istoric francez si om de stat). ,,Consider Evangheliile in totul adevarate, caci in ele exista o reflectie a sublimului, care emana din persoana lui Hristos…Nu are importanta cat va progresa mintea omeneasca in cultura intelectuala, in stiinta naturii, in largime si adancime; ea nu va fi niciodata in stare sa se ridice deasupra demnitatii si culturii morale a cresinismului, asa cum straluceste in Evanghelie. Viata si puterea unui popor depind de atitudinea pe care o au fata de Biblie” ( J. W Goethe).