In cuvinte simple, Mantuitorul prezintă o intamplare obişnuită legată de realităţile vieţii, vorbind despre un om care a făcut o cină mare, la care i-a chemat pe mulţi. Un fapt obişnuit atunci in Orient, dar şi astăzi, şi la noi, şi pretutindeni. La ceasul cinei şi-a trimis slujitorii să le spună celor chemaţi: „Veniţi, că iată toate sunt gata”. Cand prietenii invitaţi ar fi trebuit să onoreze invitaţia, s-a petrecut un lucru supărător pentru organizator. „Toţi au inceput să-şi ceară iertare”, in sensul că au invocat motive sau pretexe: unul că şi-a cumpărat ţarină, şi acum trebuie să o vadă; altul că a cumpărat cinci perechi de boi şi trebuie să-i incerce, şi altul că şi-a luat femeie şi de aceea nu pot merge la cină. Acestă lipsă de bun simţ a invitaţilor, l-a mahnit adanc! Cum insă omul nu putea rămane cu cina fără meseni, a trimis slujile şi incă in mai multe randuri, nu doar o dată, să aducă de la răspantiile drumurilor, din pieţe, din uliţele cetăţii, de la garduri, pe toţi săracii, neputicioşii, orbii, ologii, ca să se umple casa. şi mai adaugă stăpanul o avertizare: „Că zic vouă: nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea” (Luca 14, 24).
Fără indoială, istorisirea se referă la imprejurările de atunci şi la chemarea mesianică a lui Iisus Hristos, dar ea işi are rostul ei intreg şi astăzi. Cina aceasta prefigura Impărăţia Cerurilor, de aici şi de dincolo, iar cei care n-au onorat invitaţia la ea, au rămas in afara ei. Cine n-a intrat in ea, aici, nu va fi in ea nici dincolo. Căci aici la această cină au fost invitaţi, deci la credinţa in Mantuitorul ca Fiu a lui Dumnezeu şi Mesia, şi la credinţa in Impărăţie. Hristos a venit pentru „poporul ales”, dar acest popor, afară de o mică parte, a găsit şi găseşte incă motive ca să nu-L urmeze. Pentru ei, Iisus nu e un Rege universal, stăpan peste Imparăţia lui Dumnezeu, ci trebuia să fie un rege războinic, care să intemeieze o impărăţie a lor, şi in care celelalte neamuri să fie supuse lor. In aşteptările lor s-au inşelat, şi au refuzat invitaţia, lăsand ca alte neamuri-păganii, care pentru ideea mantuirii erau „beteji şi orbi” să intre la ospăţul Domnului. Aceştia sunt creştinii – cei care prin botez au căpătat ^putinţa mantuirii”. Din pustiul păcatului şi viforul năpraznic al ispitelor, am intrat in sălaşul plin de farmec al mantuirii, unde la fiecare colţ sunt daruri şi prilejuri de sporire in virtute, ca să putem ajunge la desăvarşire, la Cina Cea Mare din Impărăţia aleşilor lui Dumnezeu. Dar nu-i destul să intri la ospăţul Domnului, devenind membru al Bisericii Sale, ci trebuie să menţii in stare curată „haina de nuntă”.
Creştine, nu găsi motive şi nu respinge poftirea ce ţi-o face Hristos! Numai răspunzand invitaţiei poţi avea incredere desăvarşită că-ţi vei păstra locul la” Cina Cea Mare” din Impărăţia Cerurilor.

Post Views: 67