Ciclul crizelor
Sunt mai puţin de două săptămâni până Parlamentul se va reuni pentru a dezbate şi, eventual, va vota Codul Fiscal. Acest act legislativ a adus pricină de gâlceavă în România peste această întreagă vară. De la Putere la Opoziţie, la Preşedinţie, la guvernatorul Băncii Naţionale, la ultimul cetăţean de pe scara ierarhiei societăţii româneşti (criteriile pot fi multiple, arbitrare şi de aceea fără nici o valoare), toată lumea discută despre Codul Fiscal, despre reducerea TVA, dar şi despre mărirea lefurilor la bugetari, indiferent că înţelege sau nu despre ce este vorba. Un lucru foarte bun, deoarece denotă interes şi energie, fie că opiniile nasc din disperare, ori din optimismul incorigibil pentru o viaţă mai bună. Noul Cod Fiscal aduce o relaxare fiscală care, toată lumea e de acord, va revigora economia. Numai că pe politicieni nu-i interesează mersul economiei cât îi interesează să fie la putere. Că economia merge, nu merge, ceva tot le pică dacă ei controlează lucrurile. Aşa că în acest an de graţie şi preelectoral stop_coloana s-au anunţat şi multe binefaceri pentru bugetari, gen măriri de salarii, vouchere pentru vacanţe luxoase şi câte şi mai câte. Toate pentru cei ce servesc statul. Se vede de la o poştă că toate aceste “facilităţi” au un pronunţat iz electoral. Cei din mediul privat, care de fapt susţin economia, că din taxele lor sunt plătiţi în fond şi bugetarii, cu siguranţă că nu vor putea susţine tot ce se promite acum. Sacul se va goli şi, după alegeri, indiferent cine va cârmui ţara, va constata că pe fundul traistei nu mai e nici un chior. Belşugul nechibzuit dinaintea alegerilor se va preface într-o criză soră cu disperarea. Şi asta vom simţi pe pielea noastră. Toţi, şi cei din mediul privat şi bugetarii.
