Primele doua etape ale Programului „Rabla” nu au fost nimic altceva decat apa de ploaie atat pentru industria auto, culcata la pamant din cauza crizei, cat si pentru romanul saracit din acelasi motiv. Din totalul celor 60.000 de unitati disponibile, abia o treime si-au gasit proprietar in editia din acest an a campaniei. Desi programul guvernului si-a dovedit ineficienta, initiatorii lui s-au incapatanat sa-l continue. In disperare de cauza au permis ca la cumpararea unei masini noi, clientul sa poata preda chiar trei vechituri. Doar-doar vor fi vandute si cele peste 38.000 de masini ramase, din care 10.000 sunt rezervate pentru per-soanele juridice.
Guvernantii pun nereusita pe seama crizei, ignorand ca in aceeasi perioada, in state precum Germania sau SUA, programul a avut ditamai succesul. De fapt, campania derulata de nemti a fost cea care a dat o paine angajatilor Dacia si a intins o mana de ajutor producatorului autohton. Prima de casare generoasa acordata de guvernul german – 2.500 de euro pentru fiecare masina mai veche de noua ani – a facut ca vanzarile Dacia sa creasca de 12 ori. Vorbim despre 2.500 de euro. Prima este aproape de trei ori mai mica in cazul nostru, desi atat romanul, cat si germanul dau aceeasi suma pe un Logan ori un Sandero. Iar daca luam in calcul diferentele dintre veniturile pe care le obtin cei doi, paradoxul este cu atat mai mare.
Spre deosebire de statul roman, care a promovat programul „Rabla” si in ani de boom economic, nemtii au preferat sa intervina cu subventii numai la nevoie. Si atunci au facut-o ca sa se simta, oferind cetateanului mai mult de o treime din pretul masinii. Succesul de care s-a bucurat programul a fost atat de mare, incat cele 600.000 de locuri prevazute initial s-au epuizat inca din primele luni.
De opt luni, noi ne tot chinuim sa retragem din circulatie 60.000 de masini. Si ne vom chinui pana pe 11 decembrie. Degeaba.

Post Views: 78