Chiar nu avem clasa politica pe care o meritam
Am auzit de foarte multe ori, de nenumarate ori, expresia: “Avem clasa politica pe care o meritam”. O repeta atât oamenii politici, cât si puhoaiele de analisti care invadeaza ecranele televizoarelor. Nu mi-a placut niciodata afirmatia; prea are ceva din fatalismul mioritic în ea. În plus, e si foarte comod sa crezi acest lucru, ca avem oamenii politici pe care-i meritam, ca oamenii de rând au probleme si ca de aici li se trage. La urma urmei, de ce sa fie condus de un corupt românul onest si muncitor. De ce sa-l conduca un hot, un mincinos? Oare chiar asa merita? Nu cred ca avem clasa politica pe care o meritam. Ca orice organism viu, pur si simplu societatea în care traim e bolnava, are o tumoare ce trebuie extirpata. Corpuri straine s-au instalat ca niste virusi la nivel decizional si trebuie extirpati. Dar unde-i medicul? Problema e ca n-avem valori. Pe cine mai intereseaza competenta, atâta vreme cât poti sa scoti voturi cu o mâna de bani si cu stop_coloana un car de promisiuni? Si totusi, ce ar putea face oamenii de rând pentru a scapa de infectie. În mod ironic, nu pot face decât sa voteze, si apoi Dumnezeu cu mila. Poate ca ar trebui sa mai faca ceva. Sa-si monitorizeze alesul, sa-i ceara socoteala atunci când îl vede pe strada, sa-i trimita mesaje în care sa-l mustre ca si-a luat pensie pe nemeritate si ca pe el, pe alegator, l-a uitat. Si sa persevereze, pentru ca infectatul pare ca se face bine o data la patru ani. Sa nu ne lasam pacaliti. Sa nu ne lasam pacaliti si pentru ca, dupa cum se arata, partidele nu dau semne clare ca vor sa se curate de “infectati”.
