decembrie 5, 2025
imagine-articol0_40180

31 MAI 2014…cincisprezece generatii de elevi, absolventi ai Scolii Generale din Voivodeni, respectiv generatiile anilor 1949 – 1963 (ca ani de nastere), se vor intoarce acasa pentru a petrece alaturi de dascalii lor momente unice, emotionante, in cadrul evenimentului de suflet  „Intalnirea dintre generatii – Impreuna acasa”.
Am plecat cu totii de aici, de pe aceeasi vatra – Satul -…ducand cu noi simplitatea si smerenia omului de rand, credinta si respectul pentru munca; am plecat cu totii din acelasi lacas spiritual – Scoala -…ducand cu noi pretioasa invatatura a cartii. Cine nu a trait viata la tara, printre acesti oameni ai satului si ai scolii, atat de bogati in calitati umane, nu poate sa inteleaga cu adevarat ce inseamna nostalgia. Nu ai cum sa uiti ulitele copilariei, vatra unui echilibru spiritual, icoana unei lumi trecute si prezente.
Ne intoarcem in timp si spatiu cu gandul de a intalni copilul din noi, banca de la fereastra, speranta ca orice este posibil, locul unde am invatat sa preluam modele de viata, sa speram, sa credem si sa vrem.
Ne intoarcem pentru a gasi o poveste despre noi si cu noi, povestea unor scolari, o lume de amintiri dragi incarcate parca si astazi de parfumul fiecarui inceput. Scoala generala a ramas pentru stop_coloananoi locul in care s-au pus bazele formarii noastre ca oameni, reprezentand casa din care am plecat cu incredere, cu visuri marete si ganduri frumoase.
Ne intoarcem in scoala cu gandul de a multumi celor care au stiut cel mai bine sa puna pasiune si daruire in tot ceea ce au facut ca dascali si ca oameni, convinsi fiind ca ceea ce construiesc va dura o vesnicie.
Iata, ne intoarcem acasa, in sat, locul in care am lasat in urma inocenta si frumusetea copilariei, acolo, intr-o lume mica – peste care s-a asternut de mult „vesnicia” -, cu dorinta de a intinde palma mintii si a sufletului intr-un exercitiu de memorie catre acei ani.
Dorul dupa o lume lasata in urma noastra, dorinta reintalnirii si chemarea locului natal ne vor intoarce pasii spre „obarsie”, o lume draga sufletului nostru, locul unde „veacul curge mai incet, iar evenimentele se intampla mai adanc in lucruri si in oameni”.