Cetatea Almaşu

Pe dealurile de lângă comuna Almaşu străjuieşte de secole misterioasa Cetate Almaşu. Astăzi, din cetatea prosperă de odinioară se mai vede doar ruina turnului donjon cu o înălţime de peste 20 de metri, care stă şi ea acum să cadă şi care era singura construcţie supraterană a cetăţii. 

Cetatea Almaşu a fost construită de către Borşa Dezso, fiu al voievodului transilvănean Gyork. A fost ridicată la începutul secolului al XIII-lea. Purta denumirea de „Cetatea lui Deszo”, iar meleagurile din împrejurimi se găseau sub denumirea de „Satul lui Dezso”.
La începutul secolului al XIII-lea, cu ocazia încoronării regelui Carol Robert de Anjou ca rege al Ungariei, maghiarii au început politica de diminuare a influenţelor nobiliare din teritoriu. Cetatea a fost scoasă din proprietatea familiei Borşa şi a primit titlul de cetate regală, dar în jurisdicţia voievodatului Transilvaniei. În documente, cetatea este atestată pentru prima dată în anul 1370, când regele Ludovic cel Mare o donează magistrului Bebek Gyorgy şi fiilor acestuia, Imre şi Detre.
În secolele XV şi XVI, cetatea a fost supusă unor asedii rezultate din conflictele dintre nobilimea din Transilvania şi regatul Ungariei. Generalul Basta (cel care l-a ucis mişeleşte pe Mihai Viteazul la Câmpia Turzii) a asediat cetatea în timpul Războiului de 15 ani (1593 – 1606). Basta i-a eliberat pe slujitorii cetăţii, dar în cele din urmă, soldaţii generalului austriac au măcelărit locuitorii. În 1658, cetatea a fost ocupată de tătarii care veneau dinspre Cluj şi se îndreptau spre Poarta Meseşană. Tătarii au înrobit localnicii şi au incendiat cetatea. stop_coloana
Cetatea avea două sectoare, cetatea de sus, unde s-a constituit nucleul iniţial şi o cetatea de la nord. Cetatea îngloba un palat, casa doamnelor, casa pentru oaspeţi, casa dorobanţilor şi o bucătărie. Din cetatea inferioară în cea superioară se putea ajunge printr-o poartă. Partea superioară a cetăţii proteja palatul şi casa domnilor. Cetatea mai avea o parohie, o capelă, o închisoare şi o cameră de spălat. Sub cetate era grădina de zarzavaturi, viile, stupii de albine şi livada.
O parte din informaţile despre cetate au fost preluate de pe site-ul epochtimes-romania.com, datele fiind furnizate de către cercetătorul Csok Zolt de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.
Pe site-ul Consiliului Judeţean Sălaj se spune despre comuna Almaşu că are un potenţial ridicat în ce priveşte turismul. „Din punct de vedere turistic, comuna Almaşu se poate mândri cu un fond turistic natural şi antropic de excepţie. Fâneţele naturale şi arboretele de la Stana sunt o locaţie perfectă pentru practicarea turismului de sfârşit de săptămână, areal care poate fi inclus cu succes în rândul rezervaţiilor naturale. Fondul turistic natural al comunei este completat de obiectivele turistice de origine antropică de mare valoare, cum sunt ruinele Cetăţii Almaşului, castelul Csaki (1815 – 1819), Biserica reformată din Sfăraş (1750), Biserica reformată din Stana, cu tavan casetat (1640), toate înscrise în lista monumentelor de arhitectură cu valoare de patrimoniu”, scrie pe site-ul CJ Sălaj.