Politicieni celebri arestaţi sau deţinuţi încearcă să obţină compasiune publică şi să încerce să influenţeze, până la urmă, actul justiţiei şi să denigreze, în acelaşi timp, instituţiile naţionale care se ocupă de actul justiţiei şi de aplicarea lui. Elena Udrea să s-a plâns că nu a avut uscător de păr în arestul Poliţiei Bucureşti şi că a “tras-o curentul” şi putea face pneumonie. Monica Iacob Ridzi, condamnată la 5 ani de închisoare pentru abuz în seviciu, s-a plâns că în celulă e rece şi se încălzeşte cu sticluţe cu apă încălzită la filtrul de cafea sau că pereţii sunt scrijeliţi şi murdari, dar şi că a făcut drumul Gherla – Bucureşti în 27 de ore, la Spitalul Penitenciar Jilava, unde a fost transferată la cerere. 

Administraţia Naţională a Penitenciarilor a publicat imagini cu camera de la infirmeria Penitenciarului în care a “locuit” Ridzi două săptămâni, cameră cu baie proprie, cu pereţi curaţi, cu 22 de grade temperatura camerei. Mulţi români nu au avut acasă 22 de grade iarna asta. Pentru că nu-şi permit; şi nu-şi permit pentru că ăsta e nivelul de trai la care i-au adus, printre mulţi alţii, şi Elena Udrea şi Monica Iacob Ridzi.
ANP spune că nu-şi permite să ţină deţinuţii în condiţii inumane pentru că este mereu verificată de instituţii superioare, că Ridzi a urmat tratamentul prescris de medicii specialişti înainte să intre în detenţie. Transportul doamnei Ridzi a durat atât de mult pentru că doamna ministru a dormit la un penitenciar 12 ore, stop_coloana s-au făcut alte cinci opriri pentru ca deţinuta să facă mişcare, să ia masa, să bea apă şi să-i fie evaluată starea medicală la un cabinet medical al unui penitenciar de pe traseu. Domnie curată, respect uman şi atenţie deosebită pentru un deţinut care face în continuare lobby pentru a obţine mai mult decât i se oferă oricărui deţinut.
Politicienii uită probabil unde se găsesc şi de ce se găsesc acolo. Prea s-au obişnuit cu luxul şi înţelegem dificultatea lor de a se adapta noilor condiţii. Suntem plini de compasiune pentru problemele ei medicale şi faptul că nu este alături, ca mamă, de copiii ei. Dar unde a fost compasiunea ei când a ales să fraudeze statul, adică să ia din banii noştri, să înstrăineze banii care ar fi putut ajunge pentru medicamente sau tratamente pentru alte mame, alţi copii bolnavi sau, de ce nu, pentru condiţii mai bune de detenţie pentru toţi ajunşi acolo.
Suntem siguri că sunt în penitenciarele din România multe mame sau taţi disperaţi. Dar dreptatea trebuie să se facă cu aceeaşi oca pentru toată lumea, pentru că “nimeni nu e mai presus de lege!”.

Post Views: 61