Ioana Deac
Ziua bună, dragi cititori!
Un om de știință chinez fusese invitat la Universitatea din Berlin. Colegul său german îl aștepta la ieșirea din aeroport. După ce s-au salutat, cei doi s-au îndreptat spre stația de autobuz, în care unul era pe punctul de a pleca.
Profesorul german l-a luat pe chinez de braț:
- Vino, vino, repede! A exclamat.
Cei doi au început să alerge și au reușit să urce în autobuz exact la timp. Imediat ce au intrat înăuntru, ușile s-au închis și autobuzul a pornit.
Respirând adânc, germanul s-a uitat la ceas.
- Mulțumim lui Dumnezeu, a gâfâit, astfel am câștigat zece minute.
Chinezul l-a privit cu un aer întrebător și, surâzând, i-a spus:
- Și ce facem cu aceste zece minute?
Nu contează atât faptul de a fi ocupați cu multe treburi, cât mai ales motivul pentru care suntem în această situație. Albina primește elogii; țânțarul lovituri de paletă.
Jumătate de viață o petrecem căutând ce să facem cu timpul pe care ne-am chinuit atât de mult să-l economisim. ( Brunno Ferrero)
Dragilor, ce facem noi cu timpul pe care-l avem la dispoziție? În epoca vitezei, cât de mult ne scapă înțelesurile adânci și valoarea fiecărei clipe în parte? Cât este de fecund prezentul pentru etosul acestei lumi? Umanitatea, apăsată de propriul geniu, constată o realitate dar nu-i înțelege sensul, nu-i fructifică mesajul. Ne poticnim neschimbat în aceleași caverne ale vieții și ne ciocnim simțitor de aceleași chestiuni, agonizând steril în subsolul conștiinței.
Vă invit la o reflecție!
Redacția
