Suntem în Saptamâna Patimilor și mai peste tot în unitațile comerciale alimentare vom gasi produse “de post”. Îi auzim pe mulți laudându-se ca nu manânca “de dulce”, ca-i mare pacat. Este într-adevar perioada din an în care se ține cel mai sever post. Daca, însa, purificarea fizica prin post nu este dublata de cea sufleteasca, noi, creștinii, nu suntem cu nimic mai deosebiți decât budiștii ori musulmanii, care țin și ei câte o dieta vegetariana o data sau de mai multe ori pe an. Dar lasa ca vine el Paștele și ne scoatem pârleala; și o sa ne dezmațam culinar pâna vom ajunge la spital. Acum, în aceasta Saptamâna a suferinței, ar trebui sa fim mai buni, mai generoși cu semenii, mai îngaduitori cu cei ce ne dușmanesc. De fapt, e un clișeu comportamental frate cu fariseismul. De fața lumii încercam sa fim mâhniți, sa nu râdem cu gura pâna la urechi, ca doar Mântuitorul a patimit în saptamâna asta pentru noi și ca buni creștini nu avem dreptul sa ne înveselim. Și ca sa nu zica lumea ca suntem rai, nu mai înjuram cu voce tare, ci doar în gând. Este clar ca aceste apucaturi nu au nimic de a face cu sfințirea din aceasta perioada a celei mai mari sarbatori creștine, Învierea lui Iisus Hristos.