Biserica Reformată de pe strada Andrei Șaguna, pe colina din centrul Zalăului, este cea mai veche biserică din oraș. Prima atestare documentară datează din anul 1246, conform lucrării “Lăcașuri de cult din Municipiul Zalău”, editat de istoricul Marin Pop de la Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău. În 1246, regele Bela al IV-lea al Ungariei acordă episcopului de Ardeal, Gallus, dreptul de a ridica bisericile și amvonurile distruse de marea invazie tătară din anul 1241. Conform specialiștilor, istoria Bisericii Reformate din Zalău de pe colina din centru se identifică cu istoria bisericii construite în 1246. Biserica Reformată din Zalău este de fapt construită în secolele XV – XVI în stil gotic, în locul fostei biserici din 1246. Lăcașul de cult devine în secolul al XVI-lea biserică reformată. 

În anul 1703 are loc un incendiu, care distruge biserica, cele două clopote și ceasul din turn. Mai târziu, în anul 1712, în locul bisericii vechi s-a înălțat una nouă, mult mai mare. De la biserica veche incendiată s-a păstrat doar sanctuarul. Tot în anul în care biserica a fost refăcută s-a abătut o altă calamitate naturală asupra bisericii. Clădirea bisericii a fost lovită în 1712 de un fulger, fiind distrusă în mare parte. A fost reconstruită din nou între anii 1712 – 1725. În anul 1780, datorită creșterii numărului de credincioși s-au adăugat bisericii contrucțiile laterale, iar în anul 1885 a fost construit balconul interior.
În anul 1788, biserica primește o orgă, iar în 1789 se construiește coroana amvonului. Câțiva ani mai târziu, în 1794, s-a demolat turnul vechi, în locul căruia s-a construit un alt turn, mai mare, terminat în anul 1797. stop_coloana În noul turn s-a amplasat un ceas construit de meșterul Bauer Antal din Debrețin.
Un moment important în istoria bisericii a fost anul “Primăverii Popoarelor” – 1848. În anul 1848, din cele trei clopote existente în biserică, clopotul mijlociu a fost încredințat luptătorilor din revoluția de la 1848. După terminarea revoluției și stabilizarea politică, biserica primește o altă orgă cadou, donată în 1868 de meșterul Jonas Istvan.
În anul 1903, din cauza stării avansate de degradare în care se afla clădirea bisericii, Consiliul Orășenesc a declarat clădirea periculoasă pentru siguranța enoriașilor și a cerut închiderea ei imediată.
Pe 22 martie 1904, Adunarea Generală a hotărât demolarea bisericii vechi și construirea unei biserici noi, din cea veche rămânând doar turnul. Astfel, între 1904 – 1907 se ridică noua biserică, cea care dăinuie și astăzi în centrul Zalăului. Prima slujbă în noua locație a avut loc pe 28 octombrie 1906, iar predarea oficială s-a făcut în 1907. Biserica nouă este construită în stil neobaroc și neoclasic.
În prezent, cea mai veche piesă utilizată în procesiunea din biserică este o tavă din staniu din anul 1588.