Cea mai mare şi mai modernă pepinieră de pomi fructiferi din Sălaj este in Lompirt

Să ai trei hectare de pepinieră, să îngrijeşti mii de puieţi în orice anotimp ca pe prunci, să-i păzeşti de boli, de dăunători, de îngheţ, sunt lucruri pe care nu le poţi face decât dacă ai tragere de suflet, pasiune şi un strop de răbdare. Un astfel de om am întâlnit în localitatea Lompirt, acum la sfârşit de troamnă, pregătind vlăstarele pentru vremea rece ce vine. Se numeşte Vass Sigismund şi, împreună cu soţia sa, Vass Erzsebet, deţine cea mai mare pepinieră de pomi fructiferi din judeţ.

Sigismund, inginer agricol fiind de profesie şi mare iubitor de pomicultură, nu a putut sta locului când a văzut că Pepiniera de la Vârşolţ, care aparţinea fostului Centru de Cercetări Pomicole din Zalău, a fost pur şi simplu rasă de pe faţa pământului din cauza unor legi funciare prost gândite. Pe vremea cealaltă, adică înainte de 1989, Vass Sigismund a fost preşedinte de CAP şi totodată inginer şef. În localitatea în care a profesat a pus bazele unei pomiculturi moderne, înfiinţând peste 20 de hectare de livezi. Acum, după distrugerea Pepinierei de la Vârşolţ, n-a stat cu mâinile în sân. Dragostea pentru pomi l-a făcut să-şi ia inima în dinţi, să achiziţioneze trei hectare de te-ren în satul Lompirt şi să înfiinţeze o pepinieră modernă. N-a fost uşor, recunoaşte Vass, mai ales că am vrut să fac un lucru de calitate, cu materiale săditoare certificate de unităţile fitosanitare.

Lucrul e făcut cu cap, nu la întâmplare
Pepiniera inginerului Vass de la Lompirt pregăteşte pentru sădit specii de măr, păr, cireş, prun, vişin şi piersic. Materialul săditor, adică portaltoiul, provine de la Centrul de Cercetări Pomicole de la Mărgineni, judeţul Argeş. Ramurile de altoi provin tot de acolo pentru unele specii, dar şi de la Iaşi. De ce din aceste două locuri? “Pentru că, explică Vass. condiţiile pedoclimatice sunt asemănătoare cu cele ale Sălajului. stop_coloana Altoirea se face “în ochi” în luna august. Procentul de prindere a altoiului este de 98 la sută. Materialul este certificat din punct de vedere al sănătăţii. Puieţii inscripţionaţi cu etichete de culoare albastră întrunesc condiţiile cerute de unităţile fitosanitare.

Specialistul din Lompirt îi învaţă şi pe alţii
Pentru cumpărătorii de material săditor, inginerul Vass Sigismund vine cu câteva sfaturi. “În primul rând puietul să nu fie împachetat. Mai nou, comercianţii împachetează rădăcina în pungi de plastic în care au pus rumeguş umed pentru ca pomul să nu se usuce. Acesta, prin acidul lui, dăunează rădăcinilor. Ducem pomul acasă, îl plantăm şi vedem la primăvară că nu mai înmugureşte. Ne-a fost munca în zadar. Apoi, pentru a încape în punga de plastic, comecianţii le taie din rădăcini. Lucrul cu totul nepermis. Pomul nu va avea aceeaşi aderenţă la sol cu rădăcinile tăiate ca cel cu rădăcinile întregi. Un puiet sănătos trebuie să aibă coaja lucie, fără aspersiuni. El trebuie să fie tratat contra bolilor şi dăunătorilor înainte de a fi adus în piaţă. Dacă se respectă condiţiile respective, cu siguranţă pomicultorul va fi în reuşită”. spune Vass. El nu a uitat să percizeze că acordă consultanţă şi face recomandări gratuite pentru toţi cei interesaţi să planteze livezi sau să trateze livezile existente.