Inainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, aflandu-ma in Grecia, tara deja comunitara, am discutat cu cativa agricultori, care si-au exprimat profunda nemultumire fata de conditiile impuse de mai marii de la Bruxelles, in speta limitarea suprafetelor cultivate cu maslini, dar si amestecul, ziceau ei nejustificat, in sfera specificului national. Nu prea i-am luat in serios, dar zilele trecute, aflandu-ma intr-un sat de pe Valea Agrijului si discutand cu un grup de tarani, mi-au venit in minte dialogurile cu grecii. De ce? Pentru simplu motiv ca la doi ani de la aderare, acei oameni si multi ca ei din tara asta se intrebau retoric „Ce vrea Europa asta de la noi?” De fapt prin aceasta intrebare oamenii erau nemultumiti ca li s-a impus cota de lapte (pentru crescatorii de animale), ca centrele de colectare a laptelui s-au desfiintat, pentru ca nu corespundeau normelor impuse de UE si acum ei hranesc guitatorii cu acest produs care in magazine costa in jur de 40.000 lei litru, ca produsele lactate nu le mai pot vinde in piata fara a fi ambalate si etichetate. Comico-tragica a fost relatarea, bineinteles cu iz de fabulatie a unui satean hatru cand veni vorba despre conditiile „umane” in care trebuie sacrificat porcul de Craciun. Sa nu-l injunghii fara a-l anestezia, sa nu mananci soric parlit cu paie, sa nu se joace copiii cu basica porcului, pentru ca dupa functionarii de la Bruxelles ar fi o incalcare a demnitatii porcine. Un alt personaj, detinator de oi, afirma ca daca s-ar fi luat dupa normele europene, propovaduite cu mult zel de inspectorii sanitari, n-ar fi fost in stare in veci sa prepare branza de burduf dupa modelul traditional, asa cum a invatat din tata in fiu. Nu prea ii interesa criza pe oameni in acele momente. Erau suparati foc ca in bufetul din sat nu se mai fumeaza , iar o cinzeaca fara tutun e ca un vapor fara ocean. Erau suparati ca magazinul a fost construit din banii satenilor si acum sunt obligati sa stea pe scari sa-si bea rachiul, ca asa vrea Europa. „Europa n-ar trebui sa se amestece in treburile noastre”, au fost de parere cu totii intr-un mod, bineinteles, profund simbolic. Si aveau dreptul sa revendice asta.

Post Views: 81