Ce nu se poate fura

Mai nou, titlurile academice se obțin (uneori se fură) pe bani nemunciți, iar autoritatea este dată parșiv unor samsari cu ceafa și burta „babană”. Pleava cu pretenție de „nouă intelectualitate” s-a urcat pe un piedestal fragil și strigă din toți rărunchii: Ce mai e de furat în țara asta? Domnule, ce mai e de desființat pe-aici?! Mai nimic, nelegiuiților! Din fericire, au mai rămas, aproape intangibile, câteva valori de care voi vă temeți. Acestea nu sunt bunuri de furat și nici măcar de împrumut sau de închiriat. Voi n-aveți ce face cu ele. Vă produc frisoane și insomnii. stop_coloana

Mimarea muncii a devenit o obișnuință. Egoismul a legiferat (din păcate), în România, vechiul dicton latin „Homo homini lupus”. Cinstea, corectitudinea, respectul nu mai fac „două parale”, acestea au fost puse „la colț” de fauna descurcăreților, a băieților deștepți. Sunt trei valori fundamentale pe care le mai dețin încă românii și care nu pot fi furate și nici valorificate de alții: limba română, credința in Dumnezeu și tezaurul folcloric. Ce să facă hoții cu aceste valori?!