Fiecare ne dorim câte ceva de la Moș. Dacă ești cu picioarele pe pământ și nu ceri imposibiliul, ai șanse să primești. Inevitabil, în fiecare seară de 5 spre 6 decembrie și în noaptea de Crăciun ne simțim din nou legați prin firul amintirilor de acele vremuri fericite ale copilăriei, de sentimentul bucuriei așteptării lui Moș Nicolae și a lui Moș Crăciun. 

Copilul este cel care crede cu tărie că Moșul îi va aduce ceva. Ei bine, în cazul copiilor este și destul de simplu. Pentru ei, minunea se întâmplă și rămâne minune, indiferent ce găsesc dimineața în ghetuțe. Faptul că bomboanele vin de la un personaj misterios care-i răsplătește pentru că sunt cuminți le dă o satisfacție colosală.
Adulții au însă o problemă. Pentru ei, Moșul e demult deconspirat. Iar ceea ce primesc îi valorizează în relația cu cel care oferă din poziția de Moș. “Moșul” are și el o problemă. Cel căruia îi face cadoul e mofturos, interpretează, e clar că nu crede în magie. Nu se mai pune problema unui astfel de simbol, ci intră în ecuație cu totul și cu totul alte simboluri. stop_coloana
Acuma, și Moșii sunt diferiți. Cu Moș Nicolae e mai ușor; nu se face atâta vâlvă în jurul lui, așa că în 6 decembrie pretențiile sunt mai mici. Oricum, pe Moș Nicolae nu l-a văzut nimeni niciodată.
Dar ce te faci cu Moș Crăciun. Moș Crăciun știm sigur că există. E personajul cheie al unei industrii a cadourilor. Îl vedem la tot pasul toată luna decembrie; pe afișe colorate, în vitrine, mergând pe stradă și oferindu-ți fluturași de reclamă. E pe toate ambalajele de ciocolată și cafea. Moș Crăciun vinde covrigi, face reclamă la băuturi răcoritoare și la mașini scumpe. Ba îl mai prind zorii atârnat de balcoanele locuițelor. Există! Numai că s-a transformat într-un mare vânzător.

Post Views: 62