Ani de zile, demnitari si asa-zise personalitati s-au falfait in teren, prin fata norodului, invaluiti in lux. Sfidand saracia din jur, fara nici o remuscare domniile lor… s-au pogorat din masinile statului, cu sigle de renume, sfidand, fara nici o tresarire saracia din jur. Si oricat s-a mediatizat risipa din multe unitati bugetare pe astfel de achizitii, platite scump din bani publici, fenomenul nu a reusit sa fie stavilit, nici pe departe, starpit, de nimeni. Asta cu toate ca voci razlete din Guvern au MAI infierat modul in care se arunca banii in vant. Dar mai apoi, ca la tot omul cu musca pe caciula se asternea linistea desa-varsita. Nici ei nu se plimbau cu Trabantul ori Dacia.
Zilele trecute, premierul a dat semne ca vrea sa biciuiasca acest fenomen (alaturi de cel al unor salarii imense din sectorul bugetar),exemplificand achizitiile facute la o singura agentie de stat si doar intr-un singur an (2008): 53 milioane euro. Si asta pe: o ambarcatiune de lux, 42 de autoturisme de teren Mitsubishi, sapte automobile de teren Hyundai, patru autoturisme VW Passat, sase Skoda Octavia, un VW Tuareg si 36 Dacii Logan.
Toate acestea se intampla tocmai acum, cand omul de rand isi stoarce leutul din buzunar pentru a fi la zi cu taxele si impozitele, sau, mai rau, cand nu are mancare prin frigidere si nu are unde sa munceasca. Nu este destul, domnule premier sa spunem ce se intampla si sa invocam respectul fata de tara si contribuabil. Nu trebuia sa se ajunga pana aici, nu era voie sa li se permita acestor oameni sa arunce cu banii pe fereastra, in timp ce unii nu stiu cum sa-si mai dramuiasca veniturile, nu-si pot finaliza investitiile demarate in comunitati ori nu au bani de salarii. Oare cei care stiu despre toate relele de ce se rezuma doar la a le face publice? De ce e atat de lunga calea spre a face bine si ordine?