Cartea de alegător nu a folosit și nu folosește la nimic nici acum

Mare tămbălău s-a făcut acum vreo 14 ani, cănd s-a eliberat prima carte de alegător. Era prin 2.000 cănd ni s-au împărțit cărți de alegător, un document ce n-a putut sluji scopului pentru care a fost creat, iar oamenii se întreabă și în ziua de azi ce să facă cu el. Un fapt nefiresc și costisitor în același timp pentru statul romăn și pentru cetățenii săi.
Cartea de alegător s-a vrut a fi documentul pe baza căruia se exercită dreptul la vot. Aceasta este definiția dată acestui act prin Hotărărea de Guvern nr.729 din 10 noiembrie 1992, prin care Guvernul Stolojan dispunea că, începănd cu anul 1993, exercitarea dreptului de vot pentru toate consultările electorale cu caracter național să se facă numai pe baza cărții de alegător. A fost o primă încercare de introducere a cărții de alegător, tipărirea și distribuirea efectivă a acestor documente a început abia în 1999. În anul 2000, pentru evitarea fraudelor, a votului dublu pe liste permanente și suplimentare, s-a interzis utilizarea cărților de alegător în exercitarea votului și s-a dispus votarea pe baza cărții de identitate.
Nu s-a votat niciodată pe baza cărții de alegător. Motivul interzicerii folosirii cărții de alegător în exprimarea votului stă, conform guvernanților de pe vreme lui Boc, în existența unui procent din cetățenii Romăniei care posedă încă buletin de identitate și nu pot fi obligați să-și preschimbe buletinul în carte de identitate. Mai apoi, reprezentanți ai Ministerului Internelor și Administrației Publice declarau presei că, cel mai probabil în 2012 toți cetățenii romăni vor avea stop_coloana carte de identitate și tot atunci se va vota pe baza cărții de alegător. Ce ți-e că un act normativ reglementează în mod unitar exercitarea dreptului de vot doar pe baza actului de identitate aflat în termen de valabilitate. Demn de tot răsul a fost faptul că atunci cănd persoanele doreau să își schimbe cartea de identitate, cele care dețineau cartea de alegător erau obligate să o predea lucrătorului de evidență a persoanelor, întrucăt odată cu noua carte de identitate li se elibera și o altă carte de alegător. Așa se face că unele persoane au luat de două ori carte de alegător de la evidența populației. Și prima și a doua au fost la fel de inutile.
Cheltuielile realizate pentru achiziționarea de materiale consumabile necesate producerii cărții de alegător, din 2.000 pănă în 2010, efectuate prin procedurile de achiziții legale în vigoare sunt de 4.045.614 lei, preciza ofițerul cu relații publice din cadrul Ministerului Internelor și Administrației Publice. Asta în contextul în care, în 2010, circa patru milioane de romăni cu drept de vot nu dețineau carte de alegător. Totuși, este vorba de cheltuirea unor fonduri publice pentru emiterea unor documente care nu sunt utilizate. Cine plătește? Tu! Și el, și eu… Apropos, ai păstrat-o?