Caravana Culturii Salajene a facut popas la Surduc

Cea de a noua stationare a Caravanei Culturii Salajene a avut loc duminica la Surduc. Evenimentul organizat de Centrul de Cultura si Arta al Judetului Salaj si Asociatia Culturala JAD isi propune „o reabilitare morala a ceea ce in Romania pare a se fi uitat: valorile culturale care dau identitate si forta comunitatilor locale”. Proiectul „Caravana Culturii Salajene” se doreste a fi o piedica in calea uitarii, slogan inspirat din scrisul pe peretarele din casele taranesti. Totodata, se vrea un omagiu, un semn de recunostinta aduse personalitatilor, oamenilor de vaza care s-au ridicat din sanul comunitatii, care au pornit dintre noi si au devenit exemple pentru noi. Si Surducul a dat cu prisosinta astfel de personalitati. Am putut constata asta duminica, cand sala de spectacole a caminului cultural din localitate a devenit neincapatoare. Locuitori din toate cele sapte sate ale comunei au venit sa-si reintalneasca fostii colegi de joaca, de scoala, care din varia motive au parasit obarsia si acum sunt, vorba romantei, „invatati cu multa carte.”
La intrarea in caminul cultural, fiii satului, sau, altfel zis, musafirii de vaza, au calcat pe covorul rosu, intampinati de Maria Onicas, primarul comunei Surduc, de Daniel Sauca, managerul Centrului de Cultura si Arta, de Emanuel Petrean din cadrul Asociatiei Culturale JAD.
Invitat de onoare al evenimentului a fost binecunoscutul actor Dorel Visan, pe care intre anii 1956 – 1960 il gasim profesor la Scoala Generala din Surduc. Prof. univ. dr. Vasile Puscas, fostul ministru delegat, negociator sef al Romaniei la Uniunea Europeana, s-a nascut si a copilarit pe meleaguri surducane, deci era normal sa se intoarca in sat la un astfel de praznic. Au mai fost prezenti prof univ. dr. Both Nicolae, poetul si profesorul Viorel Muresan, invatator grad. Nicolae Bot, Ana Pop, pictor, restaurator, Lucian Puscas – economist, Alexandru Farcas – om de afa-ceri. Au fost depanate amintiri si s-a tinut un moment de reculegere in memoria celor care au fost de-a lungul timpului primari si dascali in comuna, precum Ioan Vancea, Ioan Maxim, Mircea Pop, Anania Farcas, Ioan Rus, Irina Grigorescu. La evenimentul de duminica si-a facut prezenta si Tiberiu Marc, presedintele Consiliului Judetean Salaj.
Cele trei ore, cat au durat prezentarile si speech-urile, au fost presarate cu fermecatoare doine si pricesne, interpretate de tineri ai locului. S-a vorbit mult, s-au depanat amintiri, s-au invocat momente deosebite din viata participantilor, a comunitatii.
Totusi, atractia evenimentului de la Surduc a fost popularul actor Dorel Visan, care, dupa ce a pus pe tapet doua – trei vorbe despre anii petrecuti la Surduc, a spus o poveste cu talc si plina de intelepciune referitoare la dainuirea prin timp a unei comunitati oarecare. Apoi a recitat poemul lui Adrian Paunescu „Repetabila povara”, smulgand minute in sir ropote de aplauze.
Prof. univ. dr. Vasile Puscas, nascut in Surduc in anul 1952, a vorbit atat despre activitatea lui didactica, precum si despre activitatea politica. N-a scos insa un cuvant despre semiesecurile de negociator sef la negocierile de aderare la UE.
Viorel Muresan, Nicolae Both si ceilalti invitati nu au avut rezerve cand au vorbit despre dezvoltarea comunei Surduc in ultimii 20 de ani. Spre finalul manifestarii, primarul Maria Onicas le-a multumit tuturor pentru prezenta si a inmanat invitatilor diplome de onoare. A urmat un dineu la o pensiune din Surduc, unde oameni ai locurilor si invitati            s-au intretinut la un pahar de vin.  

Interviu in exclusivitate

cu renumitul actor Dorel Visan,

fostul profesor din Surduc
Dorel Visan s-a nascut in localitatea Tauseni, pe Valea Somesului Mic, judetul Cluj. Muza „Thalia” l-a luat in brate si a devenit unul dintre cei mai mari actori din Romania si un mare om de cultura. Dupa ce pleaca de la Scoala din Surduc, unde astop_coloana fost trei ani profesor, urmeaza cursurile Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L.Caragiale” din Bucuresti, pe care il termina in chip stralucit. In anul 1965 il gasim la Teatrul National „Lucian Blaga” din Cluj. A jucat in peste 60 de piese de teatru, realizand roluri memorabile, printre care amintim „Falstaff”, Contele Stefan din „Procesul Horea”, Spiridon, in „Mielul turbat”. Ca si in teatru, in cele peste 61 de filme pe marele ecran si incele filme de televiziune, a realizat roluri memorabile, printre care amintim „Iacob”, „Un bulgare de huma”, „Senatorul melcilor”. Este inzestrat si cu harul de a cocheta cu muzele. Printre volumele aparute amintim „De vorba cu Domnul”, „Vremea cireselor  amare”, „Voi veni cu fluxul”, „Psalmi”. Ca o incununare a intregii sale activitati, in 2004 devine Doctor in arte. Dorel Visan a fost onorat cu 21 de premii, distinctii si decoratii nationale si internationale. The New York Times scria „Dorel Visan, in rolul principal din filmul Iacob este extraordinar, in special atunci cand este singur  in ultimele 20 de minute ale vietii sale”.
Bine ati venit la Surduc! Cu ce sentimente va reintoarceti pe aceste plaiuri?
Exista o vorba, si anume ca criminalul se intoarce la locul crimei. Probabil ca in interiorul fiintei exista un lucru ascuns, care, de fapt, ii si da personalitatea, ori de cri-minal, ori de savant. Si lucrul acela il indeamna uneori sa treaca prin locurile unde si-a lasat o scama, cum zicea Lucian Blaga, din personalitatea lui, din sufletul lui. Eu am lucrat aicea trei ani, ca profesor de educatie fizica, la scoala; chiar am trecut pe acolo sa o vad. E ruina acuma, cine o vede nu mai stie ca acolo a fost scoala, ca acolo  s-au consumat niste idealuri, niste sperante. Si a fost o perioada minunata, o perioada de intalnire cu oameni extraordinari, care acum sunt aici, unii care mi-au fost elevi, altii care au fost profesori; sunt aicea si asta este o dovada ca a fost o perioada productiva, o perioada in care se fac niste radacini. Si radacinile acestea te fac sa vii inapoi cu fructul. Deci, asta ma leaga, de asta am venit. Ma leaga niste lucruri, ca in zona in care m-am nascut, cu alte nuante, cu alte trimiteri. Aici am cunoscut niste mineri, pe vremea aceea, cu care eram prieten, si multi care nu mai sunt, dar care m-au marcat si pe mine si      m-au format intr-un anumit fel. Deci, asta este intoarcerea.
Cum vi se pare Surducul de azi?
E schimbat, sunt multe lucruri schimbate. Numai daramaturile de la scoala mai sunt, dar noul liceu este superb, comuna e schimbata, se vede ca este un primar destoinic aicea, doamna Maria. Am fost si la biserica; e un preot minunat. Sunt atatia elevi aici si faptul ca se intorc e tot o schimbare in bine.
O intrebare cu care probabil v-ati mai intalnit de multe ori. Ce inseamna pentru dumneavoastra cinematografia, filmul?
Este ceva care tine de fundamentul unui artist. Din pacate cinematografia actuala foloseste mai putin artisti care s-au format in conditii culturale, dar ramane oricum o modalitate de manifestare a unui neam si ar trebui sa lase semne. Daca se vor intoarce oamenii inapoi, inseamna ca a lasat semne, daca nu, nu.
Ca scriitor, de la aparitia „Psalmilor” in 2003, ati mai iesit pe piata cu altceva?
Intre timp am publicat o carte care se numeste „Cine-i pazeste pe paznici”. Este o carte de eseuri, de articole pe care le-am scris la indemnul lui Adrian Paunescu si care  merita sa fie citita, pentru ca fiecare se regaseste putin acolo.
Va doresc tot binele in viata si in truda cu arta.
Va multumesc si eu. Si numai bine!