Capcanele istoriei – Mișcarea Legionară

 

În contextul actual, când societatea este marcată de crize de toate felurile și apar mișcări politice extremiste, se cuvine să aruncăm o privire în urmă, la ceea ce ne-a marcat trecutul și să tragem învățăminte din experiența propriilor noștri înaintași. Pericolul extremismului este relativ recent în istoria noastră și n-ar trebui să uităm că am avut de suferit de pe urma unora care au folosit lozinci populiste și naționaliste ca să obțină puterea, iar rezultatul a fost tragic pentru popor. O incursiune în istoria destul de recentă o facem alături de istoricul Marin Pop, care ne spune povestea unui sălăjean atras de mișcarea legionară și care, ulterior, când a înțeles ce înseamnă asta, a regretat că a făcut parte din această mișcare.

Cum a ajuns Nicolae Pop din Cizer un lider al mișcării legionare?

”Născut la 10 mai 1911 în localitatea Cizer, învățătorul Nicolae Pop a fost atras în mișcarea legionară, îndeplinind funcția de șef de plasă, la plasa Crasna. A fost încadrat în mișcarea legionară în anul 1936, pe când funcționa ca profesor în localitatea Vezendiu, care făcea parte din plasa Carei, județul Sălaj. Tânăr fiind, a fost influențat de către fiii directorului școlii din localitate, Voicu Gheorghe, care erau studenți la Cluj și s-a înscris în mișcarea legionară, devenind un membru marcant al organizației sălăjene”, ne spune istoricul.

Mai târziu, după deființarea mișcării legionare, Nicolae Pop face o analiză obiectivă, după părerea istoricului Marin Pop, a ceea ce a însemnat de fapt această utopie mistico-religioasă și capcana pe care o reprezintă, în special pentru tânăra generație idealistă.

”Pentru a nu repeta greșelile istoriei, credem că tânăra generație, în special, trebuie să cunoască adevărul despre ceea ce a însemnat cu adevărat mișcarea legionară, iar concluziile învățătorului Nicolae Pop sunt relevante, în acest sens”, opinează istoricul sălăjean.

”Mișcarea legionară cultivă ura față de omul care aparține altei națiuni decât națiunei române”

Prin intermediul lui Marin Pop aflăm concluziile cizereanului care a experimentat fenomenul legionar.

„Mișcarea legionară ascunde o gravă contradicție: deși se dă drept o organizație politică ce luptă pentru credința creștină și pentru biserică totuși a folosit crima ca mijloc de luptă politică. Crima nu este admisă de biserică.

Mișcarea legionară cultivă ura față de omul care aparține altei națiuni decât națiunei române, lucru nefiresc și absolut împotriva rațiunii. Fiecare națiune își are <oameni buni> și <oameni răi> adecă elemente creatoare, constructive și elemente care nutresc sentimente urâte, elemente distructive. – Problema națională nu ar fi putut fi rezolvată în nici un caz de către mișcarea legionară care a pus-o în mod absurd.

Mișcarea legionară cultivă un fals patriotism. Patriot este omul care produce mai mult pentru Patria unde trăiește indiferent cărei națiuni aparține și nu acela care aparținând națiunei române își bate pieptul și strigă că el își iubește Patria.

Mișcarea legionară face o falsă educație tineretului – care este amăgit ca de un miraj și este atras în rândurile mișcării – prin acel cult al morții, care creiază o psihoză bolnăvicioasă în rândurile tineretului. Dragostea de morți cultivată de mișcarea legionară este absurdă. Tineretul trebue învățat să iubească viața, să îndrăgească munca, îndiferent ce fel de muncă, și astfel să-și facă viața din ce în ce mai plăcută.

Mișcarea legionară care spune că dă <omul nou> nu a reușit să deie decât niște oameni cu ambiții goale, individualiști, egoiști și brutali. Exemplul cel mai bun îl constituie tocmai șeful mișcării legionare Horia Sima”, scria Nicolae Pop din Cizer.

Cuvintele lui peste timp le putem lua ca un avertisment asupra a ceea ce se întâmplă astăzi, pentru că exact aceleași mesaje și instigare la violență pe baze absurde se propagă în media. Dacă vom lua sau nu în seamă experiența trecutului, dacă vom permite, ca societate, să ne lăsăm angrenați din nou în ură sistemică, rămâne de văzut.