Scriam la aceasta rubrica, in ziarul de ieri, ca politica este precum matricea nationala deal-vale, ca exista urcusuri si coborasuri pe care nu toti politicienii le pot strabate, ca exista invinsi si invingatori. Numai ca ultima reprezentatie a portocaliilor a fost ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic cu ei, cu partidul lor, cu fostul Guvern din care si ei au facut parte. Tot spectacolul oferit duminica de pedelisti la lansarea candidatilor arata ca unii dintre politicieni habar n-au de teoria lui Lucian Blaga. Desi ingenuncheati din cauza propriilor greseli, refuza sa creada ca, mai ales in acest domeniu al politicii, pot ajunge din deal in fundul vaii. Adica, pot fi si perdanti. Chiar daca roata s-a invartit, impresia lor este ca sunt, in continuare, pe val. Tot ei sunt primii, tot ei sunt cei mai destepti, cei care au facut totul, care au luat deciziile cele mai corecte, astfel incat tara sa mearga bine. Prin urmare, se considera in saua acelorasi cai mari si albi. Insa, avand impresia ca sunt cocotati atat de sus, nu mai au timp sa se uite si in jos. Daca ar avea curajul sa priveasca, ar vedea ca lumea nu este atat de frumos colorata in portocaliu, asa cum credeau nu cu mult timp in urma, ca dincolo de vorbe frumoase si promisiuni in dorul lelii, cel mai mult conteaza ce lasi in urma. Sa iei, insa, decizia de a taia salariile si sa spui, dupa doi ani, ca doar datorita eforturilor tale se vor intregi, asta-i demagogie curata, de care portocaliii nu incearca deloc sa se lepede. Ba mai mult, nu contenesc sa spuna ca in ograda altor partide o vad cat… Everestul. Ce-i drept, e mare si acolo. Cam cat a lor.