Evanghelia din Duminica a 7-a după Paşti cuprinde o parte din rugăciunea pe care a rostit-o Domnul Iisus Hristos la Cina cea de Taină. S-a rugat atunci pentru Sine(Ioan 17,1-5), pentru ucenici, dar şi pentru cei ce vor crede intr-insul, prin vestirea lor:”Ca toţi să fie una”(Ioan 17, 20-21). Astăzi, după două mii de ani, constatăm şi o pată neagră in istoria sfantă a trăitorilor in Hristos, anume făramiţarea Bisericii lui Hristos. Cand constatăm că in loc să fie „una”,cum s-a rugat Iisus, sunt sute de Biserici şi mii de secte zise creştine, denominaţiuni şi confesiuni religioase, ne intrebăm cu Apostolul Pavel:”Oare s-a impărţit Hristos?”(1 Cor. 1,13). Răspundem: Nu, Hristos nu s-a impărţit, căci acelaşi apostol zice:”Iisus Hristos, ieri şi azi şi in veci-este acelaşi”(Evrei 13,8).
Vai nouă! Mare este vina noastră! Ce este de făcut? Indrăznim să recomandăm cateva atitudini:
Cu toţii să luăm aminte la cuvantul sfant:”Cercetaţi-vă pe voi inşivă, dacă sunteţi in credinţă, incercaţi-vă pe voi inşivă”(2 Cor. 13,5), căci „este un Domn, o Credinţă, un botez”(Efes. 4,5). şi cum fiecare crede că legea sau credinţa lui e cea adevărată, singura depozitară a adevărului, aş indrăzni să propun cititorilor un raţionament simplu şi la indemana oricui. Celui care intrebă unde este mai curată apa unui rau, i se răspunde firesc: Urcă pe firul apei, pană la izvor, şi acolo vei găsi apa cea mai curată! Dar cu credinţa? La fel, urcă pe firul istoriei credinţei tale pană la izvor! Cine ajunge la izvorul”Hristos” are credinţa cea adevărată, căci: „Iisus incepătorul şi plinitorul credinţei”(Evrei 11,2); „Nimeni nu poate pune altă temelie, decat cea pusă, care este Hristos”(1 Cor, 3,11) şi „ să vă luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, o dată pentru totdeauna”(Iuda 1,3)
In viaţa de fiecare zi, oricare ar fi legea fiecăruia, e bine să arătăm că suntem fraţi, suntem fiii aceluiaşi Tată Ceresc, El e unul singur, acolo sus, şi noi suntem toţi copiii Lui. Iisus Hristos ne invaţă că frăţia şi dragostea omenească n-au hotare şi trebuie să se intindă şi să cuprindă pe toţi oamenii, de orice neam şi de orice lege.
Incredinţaţi că se vor implini şi cuvintele Domnului: „şi va fi o turmă şi un păstor”(Ioan 10,16), să ne rugăm „pentru unirea tuturor” şi „unirea credinţei”, dar trebuie ca şi noi, prin viaţa, faptele şi convingerea nestrămutată in adevăr- să contribuim la apropierea dintre oameni şi religii, „ca toţi să fie una”.

Post Views: 84