Iata ca se adevereste temerea ca vom ajunge, din nou, la o superpolitizare a societatii. Daca dupa 1989 se vehicula tot mai insistent ideea ca pe primul plan in promovarea pe posturi sau ocuparea acestora se va face numai pe criterii de competenta – capacitate manageriala si de specialitate – etc., incet-incet se revine la o boala mai veche. Nu mai tinem seama de valori in „alegerea” viitorilor conducatori. De cativa ani asistam la tot mai accentuarea promovarii clientelei politice de grup si a nepotismului, a influentei prieteniilor si intereselor de grup sau „satisfacerii” orgoliilor unor „baroni – patroni”. De altfel, nici nu au ajuns sa-si cunoasca locul biroului si culoarea scaunului pe care nou numitii urmau sa le foloseasca, pentru ca imediat cel putin 10 „carcotasi” au si tabarat pe bietul „fericit”, facandu-l arsice. Imediat i se gasesc bube in cap, daca nu lui personal, la rubedenii pe filiera directa sau „castigate” prin diferite aliante. Politica de cadre este mai abitir analizata decat la serviciul de cadre al KGB.
Desigur, nu doreste nimeni ca pe scaune inalte sa fie cocotati tot felul de neaveniti, dar tocmai prin noua „metoda” au ajuns in varful bucatelor persoane care n-au nimic cu competenta si managementul performant, in schimb au coloana vertebrala flexibila precum salcia si sunt buni „ciripitori” la urechea „sefului”, a patronilor etc. Disciplina de partid sau de interese devine una de… „fier”, orice „abatere” fiind drastic taxata prin demitere si chiar excludere din sistem. Nu sunt criterii de competenta, doar suntem in Romania si este posibil orice. Cine are… „gura” mare si mai putin de 7 ani de acasa se impune, pentru ca „da din coate”, incalca orice norme pentru a-si atinge scopul. Cu un pic de ajutor, ajunge unde si-a propus, valorile – in modestia lor, sa mai stea dupa usa. C-asa-i la noi. Traiasca politichia si lichelismul!