Redacția
Se pare că indiferenţa a devenit trăsătura dominantă de caracter a romanilor. Au băgat votul in urnă fără să mai ia aminte la ce şi cum va să fie. Datorită acestui fapt creierele romaneşti veşnicesc pe alte meleaguri. Stranierii de pană mai ieri-alaltăieri, vestiţi căpşunari ori oameni buni la orice, au inceput să-şi uite domiciliile din Romania.. Fluxul banilor trimişi acasă s-a subţiat considerabil fiindcă cei plecaţi nu vor să se mai intoarcă. Ţara inseamnă pentru ei locul unde le merge bine, ori un pic mai bine. La noi „a fura” este de acum certificatul de bună purtare a celor aleşi. Setea de instărit prin metoda „pică pară mălăiaţă” ne caracterizează. Orbecăim prin criză, dar ne preocupă pană la obsesie reintroducerea regiunilor, forme administrative falimentare pană şi in pustele ruseşti. Orbecăim prin criză, prin bezna crizelor de tot felul, ocupand fruntea clasamentelor la lipsa de productivitate, la inflaţie, moarte infantilă şi, in esenţă, nivel de trai. Risipim banii ţării pe drumuri care nu vor fi terminate niciodată, calea ferată este prădată zilnic de hoţi, cărora nu li se poate veni de hac. Bugetul ţării e un sac căruia i se va da foarte curand de fund. Cei chemaţi să „inţeleagă” situaţia sunt evident cei mulţi şi obidiţi. Cum spuneam, atitudinea comună a romanilor a devenit idiferenţa . Cei cărora le mai pasă avertizează că foarte curand romanii vor număra mai puţin de şaptesprezece milioane de locuitori. Şi atunci ? Ce ne mai rămane? Să dăm din umeri recunoscandu-ne neputinţa? Nu! Pentru că au romanii o vorbă de duh: buturuga mică a răsturnat de multe ori carul cel mare, atot-puternic. Şi totdeauna, ori dintotdeauna maine a inceput chiar de azi!
