Bunul simț există doar ca un cuvânt în dicționar. E de ajuns să ne uităm în jur și să vedem cum se înjură bezmetic prin trafic, cum nu se mai respectă regulile niciunde, cum tinerii îi îmbrâncesc pe cei vârstnici și chiar cum unii vârstnici se comportă ca și cum li s-ar cuveni totul, doar pentru că au ajuns la o anumită vârstă. Dacă la nivel de societate nu suntem capabili să dăm dovadă de un gest de bun simț, nu ne putem aștepta să găsim așa ceva la nivel de Guvern sau Parlament. Pentru că cei de acolo sunt oglindirea noastră, a unei națiuni, o națiune care s-a obișnuit să aleagă calea ușoară, care ocolește subtil problemele etice și morale. Nu e loc de bun simț aici. Ne mai mirăm atunci când vedem certurile de copii mici ce au loc între Ponta și Antonescu? stop_coloana Ne mai mirăm când îi vedem pe cei din opoziție cum încearcă din răsputeri să împroaște prin toate metodele posibile cu noroi? Dacă nici măcar între membrii aceluiași partid nu există un strop de bun simț, țara nu are cum să ofere o ima-gine bună nici locuitorilor săi tineri, ce se vor viitorul națiunii, și nici celor care privesc de afară. Vorba aceea, “scopul scuză mijloacele”, iar mijloacele se află sub standardele bunului simț, așa cum nici scopurile nu mai sunt mărețe.

Post Views: 69