Dupa cum se stie, apartinatorii bolnavilor internati si vizitatorii care intra in Spitalul de Urgenta Zalau sunt obligati sa plateasca, la intrare, un leu, in schimbul caruia se primeste o pereche de botosei. Intr-o sesizare primita la redactie, domnul Dan Ardelean se intreaba si intreaba daca „o unitate/institutie care incaseaza niste bani, este obligata sa elibereze o chitanta sau un bon pe banii respectivi. Daca intri de 10 ori, tot de 10 ori trebuie sa-ti cumperi botoseii”. Domnul Ardelean precizeaza: „Nu sunt impotriva ideii, dar sa se faca legal”.
Pe aceeasi tema ne-a scris si domnul Vasile Muresan, care, pentru a intra in spital la o ruda internata, a fost nevoit sa cumpere, intr-o zi, patru perechi de botosei. Domnul Muresan se intreaba „cine beneficiaza de contravaloarea talpicilor de un leu, care, in realitate, costa cel mult 0,05 lei”. Tot domnul Muresan spune ca, „in unele spitale din tara, in sectii mai deosebite, exista, la intrare, un covor cu substante dezinfectante”.
La solicitarea noastra, conducerea Spitalului de Urgenta Zalau ne-a comunicat raspunsurile sub semnatura managerului unitatii, domnul Ioan Muresan. Astfel, motivind utilitatea botoseilor, conducerea spitalului apreciaza ca „se reduce, cu cel putin o treime, rata de incidenta a infectiilor nosocomiale” si decizia folosirii botoseilor a fost luata „conform Ordinului 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire si control a infectiilor nosocomiale si al Ordinului 261/2007 pentru aprobarea normelor tehnice privind curatarea, dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare”.
In acelasi raspuns se spune ca, „initial, valoarea de achizitie a botoseilor a fost de 0,59 lei, iar acum a ajuns la 0,87 lei (din cauza deprecierii leului)”. La ultima licitatie nu s-au mai gasit decit botosei in vrac si sunt distribuiti de catre agentii de paza. Conducerea spitalului ne asigura ca „botoseii sunt primiti pe baza de factura, de unde rezulta cantitatea si valoarea lor, iar organele de control au oricind acces, atit la evidenta si sumele incasate, cit si la evidenta privind folosirea banilor incasati exclusiv pentru materiale de curatenie”.
Personalul spitalului „are obligativitatea sa-si schimbe vestimentatia in garderoba de la parter”, iar in privinta covorului cu dezinfectant, „nu stim sa existe in alte spitale si oricum n-ar rezolva problema noroiului de pe incaltaminte”. (Numarul vizitatorilor care intra in spital este de aproximativ 650 de apartiniatori pe zi).
Conducerea Spitalului Zalau isi exprima „regretul ca aceasta situatie creeaza neplaceri unor vizitatori, insa, marea majoritate intelege si apreciaza faptul ca incercam sa ajungem la o normalitate intr-o institutie sanitara” si subliniaza ca aceasta regula a determinat „schimbari importante in privinta curateniei din spital si o crestere a gradului de confort al pacientilor”.
Revenind la prima sesizare, intelegem ca botoseii tin loc de bon. Sau de chitanta. Si daca si-au dovedit utilitatea, probabil nu se va renunta la ei. Suparator este, insa, faptul ca, intr-o zi, trebuie sa cumperi botosei de trei-patru-cinci ori. Si nu din vina ta, pentru ca nimeni nu merge in spital asa, ca n-are ce face. Si-aici, poate, conducerea spitalului cauta o solutie, pentru ca botoseii cumparati sa poata fi folositi, in aceeasi zi, daca apartinatorul stie ca trebuie sa revina in spital. Altfel, cumpararea a trei-cinci perechi de botosei intr-o zi seamana a altceva.

Post Views: 70