„Putem continua asu-marea şi vom continua asumarea” a afirmat tranşant şi plin de sine udemeristul Kelemen Hunor. Ştia urmaşul lui Attila ce ştia. Adică ştia că Guvernul Boc are toate şansele să rămană in istorie ca fiind primul Executiv care guvernează prin asumare şi nu prin legi aprobate de Legislativ. Scandalul iscat in jurul asumării răspunderii pe Legea Educaţiei nu a fost in măsură să stingă setea democrat-liberalilor de a conduce in mod dicta torial ţara, după cum vor muşchii lor şi in contradicţie totală cu legile ţării. Reprezentanţii Coaliţiei au hotărat să meargă pană in panzele albe cu asumarea pe Legea Educaţiei, cerand lămuriri suplimentare Curţii Constituţionale şi incercand să persifleze capacitatea opoziţiei. Pană cand Curtea se va pronunţa, din punctul de vedere a democrat-liberalilor zarurile par să fi fost aruncate. Asumarea răspunderii a devenit o practică pe care Guvernul Boc vrea musai să o patenteze. Spun asta pentru că prin ungherele Palatului Victoriei şi prin culisele Cotroceniului s-a decis să fie aplicată aceeaşi formulă şi pentru Legea salarizării unice. O altă lege, căci cea veche, indelung negociată cu sindicatele, intrată in vigoare şi apoi suspendată din motive de o mulţime de lipsuri nu mai e pe placul puternicilor zilei. Graba asumării pe o nouă lege a salarizării işi are motivaţia in faptul că este ^procedura cea mai eficientă şi rapidă”. Insă de la o poştă este o tendinţă dictatorială. De unde atata grabă? Trist este că noua lege a salarizării unice nemulţu-meşte sindicatele, care se văd puse din nou in faţa faptului implinit. Practic, noua lege a salarizării va porni de la salarii diminuate cu mai mult de 25 la sută, ceea ce ar putea determina un nou val de procese in instanţă. Şi ce dacă? Premierul, cand a văzut sentinţe judecăto-reşti care dădeau dreptate bugetarilor rămaşi cu lefuri tăiate, le-a rupt şi le-a aruncat la coş. Un gest elocvent pentru un con-stituţionalist submediocru precum Emil Boc.

Post Views: 66