Batalionul 7 Vânători de Munte, ce a fost găzduit de Cazarma “General Dragalina” din Zalău, a fost singurul batalion românesc construit pe frontul din Italia în timpul Primului Război Mondial, după cum amintește și istoricul Marin Pop în lucrearea “Zalău – Locuri de Poveste”. Prima companie a Legiunii de voluntari români din Italia s-a constituit la data de 26 iulie 1918, în localitatea Ponte di Brenta, lângă Padova. La scurt timp s-au format încă trei companii, care, împreună cu prima, au participat la acțiunile militare din nordul Italiei, în toamna anului 1918, constituit ca batalion alpin. Pe 9 mai 1919 a primit denumirea de Batalionul 7 Vânători de Munte, cu garnizoana la Zalău.
Batalionul a îndeplinit la Zalău diferite misiuni, inclusiv în județele Szabolcs, Csongrad, Szolnoc și Bekes, în timpul războiului cu Ungaria. La data de 17 septembrie 1919, batalionul s-a întors la Zalău, unde a intrat în subordinea Diviziei 17 Infanterie din Corpul 6 Armată, după cum scrie istoricul Marin Pop.
În perioada interbelică, Batalionul 7 Vânători de Munte a avut un rol semnificativ în viața socio-culturală a Zalăului. Batalionul avea o fanfară de peste 50 de persoane, care era prezentă în fiecare duminică în centrul orașului, unde încânta trecătorii.
În anul 1939, în contextul internațional al declanșării celui de-al doilea război mondial, s-a decretat în România mobilizare generală. stop_coloana În timpul războiului, Batalionul 7 Vânători de Munte a făcut parte din Brigada 2 Mixtă Munte.
În urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, batalionul a fost nevoit să se retragă din teritoriul cedat, Transilvania de Nord. La Caciaca, batalionul s-a despărțit de soldații care erau originari din Ardeal, iar aceștia, cu lacrimi în ochi, întrebau: “Pe noi cui ne lăsați?”. Sediul batalionului, precum și al întregii administrații din Sălaj a fost mutat la Deva. Aici, batalionul 7 Vânători de Munte s-a reorganizat, iar în vara anului 1941 a fost prezent pe frontul de eliberare a Basarabiei și Bucovinei. Batalionul a ajuns până în Caucaz și stepa calmucă. Regatul României a recunoscut Batalionul 7 Vânători de Munte drept unul din batalioanele de elită ale țării.
Odată însă cu capitularea Germaniei și cu instaurarea comunismului în România, batalionul a fost desființat, după cum este specificat de către istoricul Marin Pop în lucrarea “Zalău – Locuri de Poveste”.