Presedintele Traian Basescu pare a fi rascolit in ultima vreme de fra-mantari metafizice cu iz patriotardo-festivist. Domnia sa acuza cu inversunare anumiti „ticalosi” care isi permit sa denigreze in gura mare „eterna si fascinanta Romanie”. Si spune intaiul carmaci al tarii ca acesti indivizi nu au habar de cultura acestui popor si de mileniile de istorie glo-rioasa care ar trebui sa ne faca pe toti sa lacrimam plini de emotie in fata drapelului tricolor.
Pe principiul „Statul sunt eu!”, presedintele confunda poate criticile care i se aduc lui personal si camarilei din jurul sau, cu un atac generalizat impotriva Romaniei. Basescu, acest arhanghel portocaliu, nu poate accepta opiniile criticilor sai, iar in contrapartida le da peste nas cu mandria nationala.
Imprumutand, sau mai bine zis ciupind, din discursul specific ultrana-tionalistilor, Basescu incearca sa propuna o alta platforma electorala care ar prinde la turma de votanti. Daca in 2004 ni se promiteau „tepe in Piata Victoriei” pentru coruptii tarii, iar actualul presedinte ar fi vrut sa pozeze intr-un Vlad Tepes al vremurilor noastre, acum asistam la punerea in scena a unei piese demna de Tribunalele Poporului, din anii ’50. In lipsa de argumente valabile si pertinente, Basescu incearca sa-si contracareze oponentii politici si mediatici dupa modelul introdus cu tancurile de comunisti. Adica, „cine nu e cu noi , e impotriva noastra”, iar detractorii cincinalului basescian sunt o gloata de „dusmani ai poporului”.
La fel ca in perioada de trista amintire, dusmanii poporului nu atacau tara in ansamblul ei, ci doar o haita (rosie la acea vreme) care ajunsese, chiar fara voia poporului, sa conduca destinele statului. Si acum, mogulii, cei „322”, „tonomatele cu ieuro” sau „gaozarii de jurnalisti” (expresii prezidentiale pentru nominalizarea inamicilor) nu lovesc in istoria sau cultura neamului, ci in modul defectuos in care a fost condusa tara in ultimii cinci ani. Esecurile la nivel de reprezentare inter-nationala, desemnarea unor neaveniti in functii inalte, cheltuirea inutila si inconstienta a banului public, sau refacerea FSN-ului sub binecuvantarea pre-zidentului, ar fi doar cateva din motivele pentru care „tonomatele” sunt indreptatite sa critice institutiile statului. Iar culpa-bilitatea pentru toate aceste disfunctii majore apartine si „intaiului barbat al tarii”. Basescu a girat acest sistem, s-a folosit chiar de unii satrapi ai „capitalismului de cumetrie” si in pofida acestor realitati continua sa spere ca nu va avea de platit. Dar scadenta e aproape, iar din aceasta iarna e foarte probabil sa vorbim doar la timpul trecut despre prese-dintele Traian Basescu. Altfel, ar trebui sa ne gandim, din nou, la o tara in care sa emigram, pe modelul sms -urilor din campania din 2004. Apropo, care e situatia prin Congo?….

Post Views: 67